Watching The Detectives (2007)

Nu m-am mai entuziasmat de multisor la un film, dar comedioara asta a fost mult prea adorabila pentru a trece nementionata.

In roluri care nu prea se potrivesc cu CV-ul niciunuia dintre protagonisti, acestia dau dovada de o versatilitate nebanuita chiar si in domeniul pe nedrept considerat usuratic al comediei romantice. Cillian Murphy, in rolul unui cinefil inrait, mereu nemultumit de realitatea inconjuratoare si dezamagit de lipsa de suspans si scantei din aceasta (yours truly se recunoaste cu usurinta), si Lucy Liu - o zglobie fara nici o ramasita de O-ren Ishii, mereu pusa pe sotii si imprevizibila, fac o echipa un pic iesita din tipare care nu ar dezgheta inima chiar oricui, dar a atins-o pe a mea, prin usurinta si dragalasenia cu care par sa faca fata la niste probleme de relatii reale, de altfel de nementionat in banalitatea lor.

Regie: Paul Soter
Scenariu: Paul Soter
Cu: Cillian Murphy, Lucy Liu

In The Mouth Of Madness (1995)

O capodopera marca John Carpenter rusinos de tarziu descoperita, in care celebrul autor face uz excesiv de specificul grotesc pentru a prezenta suparator de realist si bine facut efectele asupra mintii umane ale jocurilor cu limita dintre fictiune si realitate, ale rasturnarii tuturor punctelor de sprijin indispensabile impresiei de control si dovedeste fragilitatea impresiei de stabilitate. Totodata, el prezinta in mod voit exagerat consecintele fanatismului in ideea oricarei credinte si pericolul de a fi invaluit de ireal in cazul in care ramai singurul convins de inexistenta lui. Intrigant pana la ultima secventa.

Regia: John Carpenter
Scenariu: Michael De Luca
Cu: Sam Neill, Jürgen Prochnow, Charlton Heston, David Warner, Julie Carmen

High on music

Poate sa spuna oricine orice despre Twilight pe buna dreptate, dar cu soundtrack-ul scapa usor de orice competitie

Brooklyn's Finest (2009)

Drama puternica si apasatoare, dusa remarcabil in spate de o serie de actori de renume care dau tot ce au mai bun in frunte cu un Ethan Hawke complet transfigurat, care reuseste sa fie ceea ce ar fi trebuit sa fie Crash cu sase ani in urma, desi aici avem un univers mult mai restrans, axat doar pe zona politie/criminalitate. Trei oameni dau viata la trei caractere si tipologii complet diferite aratand nevoia incercarii de a aduce o schimbare si totodata futilitatea de uneori a aceluiasi gest.

Regie: Antoine Fuqua
Scenariu: Michael C. Martin

Cu: Ethan Hawke, Richard Gere, Don Cheadle, Wesley Snipes, Ellen Barkin, Will Patton, Vincent D'Onofrio, Lili Taylor

Salt (2010)

Film curat, entertaining, dar care nu prea iese din zona safe cu nimic iesit in evidenta, in afara de o scena de executie excelent ... executata. In rest e oarecum banal desi in nici un caz la fel de banal cum te astepti in primele 10 minute. Angelina isi duce cu succes rolul in spate, banalul nefiind defel vina ei, rol incarcat totusi cu o oarecare neverosimilitate care nu a insotit-o in partituri mai vechi cum ar fi cea din Wanted.

Regia: Phillip Noyce
Scenariul: Kurt Wimmer
Cu: Angelina Jolie, Liev Schreiber, Chiwetel Ejiofor

High on music

golden times

Thirst (2009)

Maestrul socantului socheaza din nou intr-o cu totul altfel interpretare a subiectului foarte popular in ultima vreme si anume vampirismul, ca ilustrare a naturii umane, a nevoii universale de contact uman, a des intalnitei cedari catre compromis in fata alegerii dintre drum cu obstacole si singuratate cu urmare sub forma de renuntare la propriile  nevoi si vise, dar si evidentiere a nevoii acute de pastrare a unui nucleu care sa conserve ceea ce formeaza identitatea individului.

Cu o echipa excelenta formata din actori foarte firesti, Ok-bin Kim perfecta in rolul alintatei si imprevizibilei Tae-ju care nu-si refuza nici un capriciu fie el cat de juvenil, dupa o viata de dorinte reprimate, precum si Kang-ho Song in rolul tacutului si neexperimentatului preot care da in sfarsit de gustul vietii, laolalta cu o coloana sonora incredibila, aproape un al 3-lea personaj, Chan-wook Park face iarasi dovada de masura infinita a talentului sau de a alege contexte neasteptate pentru a scoate in relief realitati triste si ascunse ale sufletului uman.

Regie: Chan-wook Park 
Scenariu: Seo-Gyeong Jeong, Chan-wook Park(scenariu),Émile Zola(inspiratie dupa cartea "Thérèse Raquin")

Cu:Kang-ho Song, Ok-bin Kim

High on music

Robin Hood (2010)

Asteptat cu sufletul la gura, regele neincoronat al filmelor epice, istorice - Ridley Scott - a scos la lumina si ultima sa opera. Reprizele de batalie au ramas la fel de maiestuoase si studiate cum regizorul ne-a obisnuit, dezvaluind scene si cadre largi si impresionante care intaresc impresia ca au fost create de mana unui adevarat artist plastic. El nu reia povestea clasica, deja ecranizata de nenumarate ori, ci incearca aici sa ne ofere povestea devenirii legendei, impletind fictiune cu fapte istorice. In mare, filmul pastreaza un aer cuminte, cam prea cuminte, lipsit de indrazneala de altadata sau de urmele sumbre, inlocuite acum de un ton usor vesel si serios deopotriva, contribuind la o impresie generala de lenes si taraganat, si cumva descentralizat, exceptie facand desigur scenele de actiune cand ritmul este restaurat la un nivel apreciabil. Astfel, cum regizorul este un cunoscut adept al importantei detaliilor, si un virtuoz al meticulozitatii, productia se face cu siguranta un candidat la lista filmelor ce se imbunatatesc cu fiecare vizionare, cu descoperiri de lucruri omise de atentie la experientele precedente, cum se intampla cu oricare film marca Ridley Scott.

Regie: Ridley Scott
Scenariu: Brian Helgeland (scenariu); Brian Helgeland, Ethan Reiff, Cyrus Voris (povestire)
Cu: Russell Crowe, Cate Blanchett, Max Von Sydow, William Hurt, Mark Strong, Danny Huston

Iron Man 2 (2010)

Un film comercial - sequel - ca la carte, dar in nici un caz de duzina, in care s-a pus accent pe ce a atras in prima parte si nu a fost de ajuns de prezent incat sa ridice stacheta pentru intregul ansamblu, si anume personalitatea narcisista si electrica a lui Tony Stark. Pus pentru a doua oara sub bagheta lui Jon Favreau, i-a dat acestuia ocazia sa se axeze pe ce cunoaste mai bine, si anume tonul comic si sarcastic, cu putin ajutor se pare de la un Justin Theroux intrat temporar intr-un con de penumbra cu titlul de scenarist. Regizorul a fost destul de istet incat sa-si lase "subordonatii" la cheremul propriilor sclipiri creatoare, si astfel suntem martori la un Robert Downey Jr care se simte liber si se manifesta testand limitele acceptarii de catre public a egocentricului simpatic, reusind sa nu ii anuleze elasticitatea. Poate pentru fanii actiunii pure, dialogul abundent a picat foarte prost, si s-a simtit o oarecare lipsa a unui nucleu generator de adrenalina, iar momentele anticipate de actiune se terminau dezumflate inainte de a incepe. Acest lucru il pot percepe, dar recunosc ca nu m-a deranjat nici o clipa , filmul fiind antrenant pana la ultima secventa.

Regia: Jon Favreau
Scenariul: Justin Theroux (scenariu), Stan Lee, Don Heck, Larry Lieber, Jack Kirby (Marvel comic book)
Cu: Robert Downey Jr., Don Cheadle, Scarlett Johansson, Gwyneth Paltrow, Sam Rockwell, Mickey Rourke, Samuel L. Jackson, Jon Favreau

The Lovely Bones (2009)

Inca o serie de asteptari dezamagite. Asteptari care in prima jumatate de ora de film inca mai stateau in picioare. Peter Jackson a reusit sa ma impresioneze numai atunci cand efectele vizuale nu erau in meniu, restul cazurilor aratandu-mi-l ca pe un copil caruia ii place sa picteze in culori, dar caruia nu are nimeni inima sa ii marturiseasca ca nu se pricepe. E un film inegal, care intr-o oarecare masura incearca sa urmeze ideea din Pan's Labyrinth, dar fara a reusi metafora de acolo sau de a recrea un univers care sa provoace macar intr-o foarte mica masura fascinatia aceluia. Ii pot recunoaste totusi meritul in cateva din amanuntele ce nu au necesitat artificialitate computerizata. Un exemplu ar fi impresia initiala de alegere a unui subiect tragic, ascuns sub o cochilie de amuzament si ironie subtila, alegerea distributiei, sau transfigurarea de-obicei-simpaticului Stanley Tucci intr-un om cu o aparenta banala, gesturi mecanice si lipsite de substrat dar niste ochi care reusesc sa exprime cele mai incremenitoare ganduri si placeri ascunse.

Regie: Peter Jackson
Scenariu:Fran Walsh, Philippa Boyens, Peter Jackson (scenariu), Alice Sebold(roman)
Cu: Saoirse Ronan, Stanley Tucci, Mark Wahlberg, Rachel Weisz, Susan Sarandon

High on music

Feel good song:

The Soloist (2009)

Experienta de trait fara prejudecati. Eu una ma asteptasem la o reluare a pasilor lui Jamie Foxx catre Oscarul pentru Ray, si am fost surprinsa de o altfel de

productie. Te invata sa simti muzica, te invata sa apreciezi viata si micile ei bucurii, si relatiile interumane, si intareste credinta in diamante neslefuite.

Aparentele ar putea da impresia concentrarii atentiei asupra personajului .. muzical, introvertit si inadaptat al lui Foxx, dar este o greseala, deoarece filmul este dus in spate in egala masura de hiperactivul lui Robert Downey Jr., fara de care constientizarea trairilor si a semnificatiei aprecierii treptate de catre cei din jur a primului nu ar fi posibila. El este cel care este transformat de experienta, sau mai degraba trezit, constient si daramat totodata de adevarurile descoperite rand pe rand, de nesiguranta unei situatii nemaitraite, unica prin sentimentul permament de paradox, de nelamurire , datorat lipsei de granita intre alb si negru, liniste si furie. El este cel care descopera nedreptatea, simte neputinta si lipsa de interes a semenilor, si facilitatea cu care o situatie ce necesita interventie prezinta interes abia dupa luarea sub aripa de catre un element popular si urmarit ca eveniment hip. 

Iar muzica e ... divina.

Regia: Joe Wright
Scenariul: Susannah Grant (scenariu), Steve Lopez (carte)
Cu: Jamie Foxx, Robert Downey Jr, Catherine Keener

High on music

Sub bagheta lui Wong Kar-Wai

High on music

Din zilele de glorie ale celor de la Pulp

My Blueberry Nights (2007)

Film sensibil despre redescoperirea sinelui si amanarea pasilor potriviti pentru momentul potrivit. Eroina, jucata in mod surprinzator de o delicata Norah Jones cum probabil este si in viata reala, traieste o drama care o transforma intr-un amestec de confuzie, durere, obsesie si frustrare, moment total nepotrivit pentru un pas decisiv in viata ei. Acest lucru declanseaza o calatorie de cunoastere si fuga de himere in acelasi timp, care o face victima, martora si invatacel a catorva diferite tipuri de oameni ce incearca sa isi lase amprenta in ce cred ei lut moale, dandu-i tot felul de lectii de viata contradictorii care o ajuta sa isi regaseasca vechea inocenta, principiile si increderea in oameni tocmai prin rezistenta si scepticismul in fata acestora. Departe de a fi printre cele mai bune filme ale lui Wong Kar-Wai, e primul sau international, prin urmare un experiment, dar caruia reuseste sa-i imprime totusi tusa sa sensibila si melancolica, facandu-l un film dulce si placut de urmarit.

Regia: Wong Kar Wai
Scenariul: Wong Kar Wai, Lawrence Block dupa o poveste de Wong Kar Wai
Cu: Norah Jones, Jude Law, Rachel Weisz, David Strathairn, Natalie Portman

High on music

Alice In Wonderland (2010)

Multe, prea multe asteptari. Multe pe care le-am si pomenit pana acum. Dar... they fail to deliver. Prima ar fi Alice in Wonderland.

Filmele lui Tim Burton vor insemna mereu ceva special pentru mine, cu stangaciile si farmecul lor gothic si dulce si amestecul nevinovatului printre pericolele amenintatoare ale supranaturalului generator de fiori si mai ales ale naturii umane. Dar undeva in drumul asta spre mult asteptata recunoastere s-a intamplat ceva, s-a pierdut ceva, la o prima vedere s-a pierdut autenticul si insufletirea. Poate pe introvertitul Tim l-a speriat atentia brusca si si-a pierdut marea putere de exprimare prin imagini si miscare. Poate s-a conformat prea mult. Poate a recurs la prea multe efecte speciale. Unde e stangacia? Nu am vazut decat ceva pigulit la milimetru, foarte plastic si impresionant vizual, dar tot ce insemna un film Tim Burton nu am regasit. Ah. Si the Red  Queen...extrem de nereusita, oricat de mult mi-ar place Helena Bonham-Carter. Regina umilului Alice pentru tv din 1999 era net superioara (bine, era si vorba de Miranda Richardson). So, sadly, inca declar ca astept sa regasesc aceeasi reactie la un film viitor. I still have faith.

Regia: Tim Burton
Scenariul: Linda Woolverton (scenariu), Lewis Carroll (carte)
Cu:Mia Wasikowska, Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Anne Hathaway, Crispin Glover, Stephen Fry, Alan Rickman, Timothy Spall

Daybreakers (2009)

A doua asteptare de data asta cu un grad extrem de nemultumire si dezamagire plictisita a fost Daybreakers, care promitea multe, si mai ales prin distributie. Dar sa zic ca i-a lipsit sufletul ar fi prea putin. Nici nu am ce declara mult. E prost. Prost gandit (nu la ideea de scenariu ma refer caci sigur se putea stoarce un Blade wannabe din el), prost scris, actiune inceata si cu efect soporific, efecte speciale care lasa de dorit, momente sangeroase prost coregrafiate si fara nici un rost sau logica, ce mai, singurul atu e prezenta unui Ethan Hawke care pare sa fi revenit la viata. De evitat cu cele mai calduroase incurajari.

Regia: Michael Spierig, Peter Spierig
Scenariul: Michael Spierig, Peter Spierig

Cu: Ethan Hawke, Willem Defoe, Sam Neill

High on music

dreamy

Shutter Island (2010)

Turnura total neasteptata a atentiei unui regizor care ne-a obisnuit cu un anume gen cinematografic, sau cu obsesia pentru anumite paturi sociale si tipologii, cu foarte putine exceptii care intaresc regula (cum ar fi The Age Of Innocence, o la fel de suprinzatoare alegere la vremea ei). Desi prin originea personajului principal nu se indeparteaza intr-atat de stilul sau, derularea este complet la antipod, permitand o privire interna a psihicului personajului, lucru complet inabordabil pana acum in toate realizarile sale, cand privitorul era bombardat in general numai cu fapte si actiuni si manifestari vizibile cu foarte usoare si subtile intentii subiective de influenta, ramanand la latitudinea acestuia alegerea oricarei directii de interpretare. Poate tocmai de asta trebuie sa-i fie iertata usoara stangacie cu care manevreaza elementele din acest gen total nou pentru el, sugestia pe viu de psihic derutat, confuzie adanca, neincredere si paranoia. De departe de a fi un esec, filmul impresioneaza, atat prin poveste cat si prin realizare si as spune epicul imaginii, dar totusi Scorsese parca cel mai mult uimeste in bogatia de fapte intretaiata cu subtilitati ale trairilor interioare. A true gem!

Regie: Martin Scorsese
Scenariu: Laeta Kalogridis (adaptare), Dennis Lehane (roman)
Cu: Leopnardo DiCaprio, Mark Ruffalo, Ben Kingsley, Max Von Sydow, Michelle Williams, Emily Mortimer, Patricia Clarkson, Elias Koteas, Jackie Earle Haley, John Carroll Lynch

High on music

nice surprise de la Rihanna (desi probabil contributia lui Justin Timberlake ca unul dintre cei 3 autori ai piesei nu cred ca a stricat) si a real nice change of pace

Stranger Than Fiction (2006)

Daca ai afla ca cineva ti-a hotarat moartea, te-ai decide sa iti schimbi viata renuntand la rutina plictisitoare auto-impusa si auto-cauzatoare de nefericire si frustrare? Cu un raspuns evident, filmul exact pentru asta militeaza, subliniind intr-un mod induiosator si foarte original nevoia unei interventii pentru unii (toti?) oameni, care lasa viata sa treaca pe langa ei, renuntand la lucrurile care ii fac fericiti si la vise in schimbul unei inselatoare paturi de comoditate si lipsa de risc si pasiune. Totodata arata si goliciunea unui gest de a pune valoarea individului sub pretul asa-numitului the greater good sau mai degraba a unei valori universale, inanimate, dar care ar reprezenta un castig snob (aici parerile ar fi impartite, dar as asemui cu o situatie de genul povestii Anei mesterului Manole) pentru generatiile viitoare si pentru umanitate, tot mai plina de sine de-a lungul timpului si foarte "uituca" cu sacrificiile treptate, asa-zisele rele necesare.

Nu sunt un fan Will Ferrell, ba chiar adesea prezenta lui intr-un cast ma face sa intorc spatele unor productii, si totusi in filmul acesta reuseste sa para natural, firesc, stangaci si demn de compasiune chiar si in monotonia personajului sau, atingand anumite corzi sensibile lucru de care nu il credeam in stare iar Emma Thompson reuseste sa portretizeze adorabil dar cumva incomplet o autoare pustnica plina de imaginatie.

Regie:Marc Forster
Scenariu:Zach Helm
Cu:Will Ferrell, Emma Thompson, Maggie Gyllenhaal, Dustin Hoffman

High on music

Some things will never fade...

High on music

Courtesy of Mr David Lynch

Adventureland (2009)

Un film sensibil, amuzant si haotic cu si despre un adolescent extrem de inadaptat si foarte in contrast cu peisajul inconjurator care da nas in nas de alti inadaptati, nemultumiti, copii mari si inconstienti, care refuza sau nu au posibilitatea de a merge mai departe. De la unii invata despre greutati si blocaje emotionale, despre imposibilitatea de a te abtine de la greseli, pe altii ii invata despre toleranta si a doua sansa, despre ipocrizie si dublu standard. Foarte bine jucat de toti cei implicati si cu personaje extrem de colorate si interesante. Unmissable!

Regie:Greg Mottola
Scenariu:Greg Mottola

Cu: Jesse Eisenberg, Kristen Stewart, Martin Starr, Ryan Reynolds, Bill Hader, Margarita Levieva

High on music

High on music

Some other feel good music




Vezi mai multe video din Muzica

Coco avant Chanel (2009)

Un film lipsit de spectaculos, sincer si simplu care prezinta devenirea marii personalitati ce avea sa se faca cunoscuta mai tarziu sub numele de Coco Chanel. Audrey Tautou este minunata, portretizand la perfectie stilul taios, serios, migala, franchetea si sfiosenia episodica a unei tinere si incercate Coco. Se incearca o semi-biografie, nu prea incarcata de upgrade-uri fictive, fidela personajului real, prin care se transmite ideea de unicitate, atat a unei personalitati cat si intr-un mod mai general a unor diferite tipuri de Graal ce se merita cautate in viata, ideea de nonconformism si de putere de a sustine si exprima principiile si ideile proprii si de a trai sincer conform acestora.

Regizor: Anne Fontaine
Scenariu: Edmonde Charles-Roux (carte); Anne Fontaine, Camille Fontaine(adaptare)
Cu: Audrey Tautou, Benoît Poelvoorde, Alessandro Nivola, Marie Gillain

High on Muse

The Fourth Kind (2009)

Stilul inceput cu The Blair Witch Project, continuat cu supra-apreciatul Paranormal Activity, sufera aici o schimbare inedita prin combinarea filmarii regizate cu inregistrarile omoloage "reale", lucru de la inceput avertizat de actrita Mila Jovovich, pentru a obtine un  film stil documentar/reconstituire de un impact urias care te tintuie pe scaun cu ochii cascati. Eu una asa m-am simtit, desi am si citit multe pareri nemultumite pe care nu prea mi le explic, cu toate ca imi dau seama ca pe multi poate ar plictisi ori prin subiect ori prin stagnarea aparenta din unele momente . Ceea ce initial poate are tendinte de exasperare a spectatorului, si anume chiar acele scene combinate reconstituire versus inregistrare reala, reprezinta in acelasi timp elementele care reusesc intarirea socului si a fiorilor si accentuarea veridicului prin armele cheie ale sugestiei si impresiei liberului arbitru, trairi intetite mai ales in lipsa vreunor prejudecati cauzate de accesul la informatii pre-vizionare, motiv pentru care nici nu precizez in vreun fel care este subiectul abordat.

Regia: Olatunde Osunsanmi
Scenariul: Olatunde Osunsanmi (scenariu), Olatunde Osunsanmi si Terry Robbins (nuvela)
Cu: Milla Jovovich, Will Patton, Elias Koteas, Hakeem Kae-Kazim

Mad Men (2007-?)

Am pomenit la un moment dat lista lunga de seriale pe care le urmaresc. Dintre acestea face parte si Mad Men. Este un serial despre lumea afacerilor in advertising de la inceputul anilor '60. Actiunea se invarte in jurul unei agentii de publicitate populate de o serie de personaje ca scoase din cutie, toate suferinde de un jemanfichism studiat cu diferite forme de manifestare, de la nelipsitul fumat mai mult sau mai putin elegant, replici witty, sau rautati frumos impachetate. Caracteristica este indreptatirea aparenta a tuturor de a judeca pe cei din jur, in conditiile in care nimeni nu e perfect, nimeni nu e fara viciu decat cei apasati de blestemul stereotipurilor sau cei limitati si fara imaginatie. Desi cu vieti destramate si drame personale permanent amenintate de lipsa de sinceritate si egouri supradimensionate intr-o lume superficiala, plastica si inselatoare, totusi in promovarea acesteia prin munca lor cu totii exceleaza. Cu o critica fina si subtila la realitatea actuala, productia arata ca inteligenta nu e totul, frumusetea nu e totul, aparentele nu sunt totul, fara a evidentia ce e important, ci limitandu-se doar la a demonstra dupa ce himere este gresit sa alergi. Un adevarat deliciu, si pentru ochi, si pentru minte.

High on music

The Men Who Stare At Goats (2009)

Dupa multe luni de asteptare, in sfarsit a ajuns si in mainile mele, si dezamagita in nici un caz nu se poate spune ca am fost. Au adunat cativa din actorii mei preferati pentru a pune la cale o satira excelenta in ironia ei si mesajul transmis, geniala in coregrafia momentelor de umor sec si fresh prin presararea de cateva momente de ratiune, critica si indoiala la adresa subiectului. Ewan McGregor e adorabil intr-un rol de semi-ratat naiv care brusc se hotaraste ca vrea sa participe la schimbarea lumii, Jeff Bridges este generator de melancolie si zambete ca un militar new age pacifist ce vrea sa revolutioneze lumea razboiului, iar George Clooney e mai in forma ca niciodata ca un Don Quijote fara al sau Sancho Panza intarit de credinta intr-un ideal si increderea in puterea sa.

Regia: Grant Heslov
Scenariul: Peter Straughan (scenariu), Jon Ronson (carte)
Cu: George Clooney, Ewan McGregor, Jeff Bridges, Kevin Spacey, Stephen Lang, Robert Patrick

Whiteout (2009)

Thriller politist aproape de duzina, cu un cadru neobisnuit si bine pus in evidenta cum e continentul inghetat. In ciuda genului si a crimelor, este un film relaxant, eficient ca si o comedie romantica bine plasata temporal. Un regal pentru fanii Kate Beckinsale, dar o dezamagire pentru cei care asteapta un suspans intens si constant sau o constructie alambicata a la Agatha Christie.

Regia: Dominic Sena
Scenariul: Jon Hoeber, Erich Hoeber, Chad Hayes, Carey Hayes (scenariu) si Greg Rucka, Steve Lieber (graphic novel)
Cu: Kate Beckinsale, Gabriel Macht, Tom Skerritt

Ravenous (1999)

Un film despre canibalism in timpul razboiului mexicano-american.

Atat stiam si asta m-a tinut departe ceva timp si probabil pe multi alti posibili amatori. Etichetat totuși ca film horror, intr-un ton usor umoristic sau caricaturist, prezinta cateva caractere militare tipice unite intr-o poveste sangeroasa despre alegerea dintre bine si rau, etic si imoral, in lupta pentru supravietuire si intaietate, si nevoia de camaraderie chiar si la ultimele semne de umanitate, printr-o echipa de actori excelent aleasa in frunte cu Robert Carlyle si Guy Pearce.

Regia: Antonia Bird
Scenariul: Ted Griffin
Cu: Guy Pearce, Robert Carlyle, Jeffrey Jones, Jeremy Davies, David Arquette