Experienta de trait fara prejudecati. Eu una ma asteptasem la o reluare a pasilor lui Jamie Foxx catre Oscarul pentru Ray, si am fost surprinsa de o altfel de
productie. Te invata sa simti muzica, te invata sa apreciezi viata si micile ei bucurii, si relatiile interumane, si intareste credinta in diamante neslefuite.
Aparentele ar putea da impresia concentrarii atentiei asupra personajului .. muzical, introvertit si inadaptat al lui Foxx, dar este o greseala, deoarece filmul este dus in spate in egala masura de hiperactivul lui Robert Downey Jr., fara de care constientizarea trairilor si a semnificatiei aprecierii treptate de catre cei din jur a primului nu ar fi posibila. El este cel care este transformat de experienta, sau mai degraba trezit, constient si daramat totodata de adevarurile descoperite rand pe rand, de nesiguranta unei situatii nemaitraite, unica prin sentimentul permament de paradox, de nelamurire , datorat lipsei de granita intre alb si negru, liniste si furie. El este cel care descopera nedreptatea, simte neputinta si lipsa de interes a semenilor, si facilitatea cu care o situatie ce necesita interventie prezinta interes abia dupa luarea sub aripa de catre un element popular si urmarit ca eveniment hip.
Iar muzica e ... divina.
Regia:
Joe Wright
Scenariul: Susannah Grant (scenariu), Steve Lopez (carte)
Cu: Jamie Foxx, Robert Downey Jr, Catherine Keener
