Prima doza de fratii Coen(Joel - regia, Joel&Ethan - scenariul). Cu o atmosfera apasatoare, prezenta in mai toate realizarile lor, pana si in operele lor tragi-comice, cu usoare ironii pe ici pe colo, si muzica foarte bine aleasa, oarecum contrastanta
si excelent plasata, reuseste sa puna intr-o lumina noua, surpinzatoare un subiect adesea intalnit in multe filme incontestabil succese. Stilul Coen se simte la tot pasul. Predilectia pentru reprezentari ale vietii americane sudiste, texane in cazul acesta, alegerea unor personaje cu un caracter marsav - oameni totusi obisnuiti care nu exceleaza prin nimic- , a caror actiune se vrea totusi oarecum justificata prin monologul de inceput, prezenta unui suflet naiv/inocent, fatalitatea alegerilor cu caracter murdar, lipsa totala a predictibilului si tot asa. Cunoscatorii stiu despre ce vorbesc. It's the Coen brothers :D! Nimeni nu e perfect, nimeni nu e invincibil, nimeni nu e cu deplinatate ori de partea buna ori de cea rea, cu exceptia mica a unui suflet ratacit si naiv, care stie ca nu mai poate , nu mai vrea, care in momente de cumpana da totusi dovada de o oarecare tenacitate si sange rece, ale carui alegeri reprezinta fitilul intregii intrigi, suflet care pana in ultimul moment (al filmului:P) este inconstient de efectul de bulgare de zapada pe care l-a avut eliberarea sa.
In rolul naivei - Frances McDormand, excelenta ca intotdeauna, un John Getz muncit de remuscari, zgarcit in vorbe dar foarte expresiv, Dan Hedaya morocanos si ostil dar cu o soarta parca mai cruda decat merita, iar M. Emmet Walsh dezgustator de credibil.
Also read in English
Also read in English
No comments:
Post a Comment