Wag The Dog (1997)

A spin doctor is assembling a team that includes a Hollywood producer in order to set up fake news meant to distract the public from a scandal involving the president shortly before the election.

'Wag The Dog' is a delight from start to finish. With first-hand actors working as a great team, the film is a political satire that still remains relevant more than 20 years after its release. The manipulation the characters put in place is well thought out and, the more obvious and ridiculous it is, the more subtle and efficient it actually is in highlighting the human weaknesses that are cleverly hidden under the necessary exaggerations.

Director:  Barry Levinson   

With: Robert de Niro, Dustin Hoffman, Anne heche, Woody Harrelson, Denis Leary, Willie Nelson, Kirsten Dunst

Rating: 9/10

American Hustle (2013)

O pereche de escroci este fortata de agenti federali sa ajute la prinderea unor pesti mai mari folosindu-si aptitudinile ce i-au adus probleme.

American Hustle este un film antrenant si inteligent fara a deveni prea complicat pentru a intretine atractia audientei. Cu straturi multiple de pacaleli si aparente si personaje variate si interesante individual, filmul te tine curios si intrigat pana in ultima clipa. 

Are o atmosfera tipica a anilor 70, foarte bine intretiunuta de vestimentatia si atitudinea personajelor si o coloana sonora specifica si minunat aleasa. Filmul include o poveste de dragoste subtila si credibila, chiar daca nu este focusul principal. Actorii au prestatii minunate, in frunte cu un Christian Bale subtil si Jennifer Lawrence exploziva.

Regia/scenariu: David O. Russell

Cu: Christian Bale, Jennifer Lawrence, Amy Adams, Bradley Cooper, Jeremy Renner, Michael Pena, Alessandro Nivola, Shea Whigham, Robert De Niro

Rating: 9/10

Also read in English

The Irishman (2019)

Istoria personala a unui asa-zis asasin al Mafiei, asa cum i-a fost povestita de persoana reala autorului cartii sursa.

De mari proportii, cu multiple fire narative intercalate la diferite momente in timp, The Irishman e un mamut de film cum numai Scorsese poate tine sub control. Prezinta istoria unei persoane reale - asa cum a fost povestita in iarna vietii sale - ca atare, fara a arata rezistenta sau dubii legate de veridicitate. In realitate exista dubii datorita continutului un pic senzationalist, mai ales in ceea ce priveste detaliile despre legaturile cu Jimmy Hoffa si disparitia acestuia.

Un mare efort si o istorisire destul de interesanta ce aduce laolalta mari nume, unele chiar reintoarse dupa retragere din actorie (Joe Pesci) sau unele chiar fara nici o linie de dialog (Harvey Keitel). E a doua oara cand cei doi "mari" - Robert De Niro si Al Pacino - se intalnesc in aceleasi scene (prima oara in The Godfather nu au impartit scene deloc iar Righteous Kill nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor), de data asta cu success si prezentand o frumoasa prietenie ce chiar are sens.

Imbibat cu multa istorie si fapte ce chiar pot fi verificate, filmul prezinta caracterul italiano-mafiot asa cum Scorsese l-a citit si inteles si prezentat in alte mari succese ale sale. Mai putin zgomotos (poate datorita caracterului ceva mai istoric), mai putin dramatic, mult mai subtil, filmul sufera de lipsa unui personaj principal interesant. Totul e interesant in jurul acestuia, si personajele foarte colorate si bine scrise par sa detina un respect subinteles si castigat pe merit pentru acesta, dar pentru privitor nu devine nicicand evident de ce acest lucru se intampla. Si Scorsese cred ca era la fel de perplex, deoarece incearca sa isi faca personajele sa explice in cuvintele lor efectul acestei personalitati ca un fapt de netagaduit de care toti ceilalti sunt constienti.

Joe Pesci e minunat, puternic si firav in acelasi timp, Al Pacino e bombastic ca de obicei si foarte credibil, si Robert De Niro a muncit mult sa arate atat de natural plictisitor, docil, umil si violent.

Cele 3 ore sunt perect scuzabile.

Scenariu: Steven Zaillian, Charles Brandt (carte)

Regie: Martin Scorsese

Cu: Robert De Niro, Joe Pesci, Al Pacino, Harvey Keitel, Ray Romano, Bobby Cannavale, Ana Paquin

Rating: 8/10

Also read in English

Joker (2019)

Un om cu tulburări mentale, inclusiv râs patologic, primește lovituri după lovituri de la viață/societate, și acest lucru provoacă schimbari ireversibile. Persoana în chestiune e cel pe care il cunoaștem toți ca Arthur Fleck/Joker și vedem ca prim martor cum își transformă încet dar complet sistemul de crezuri.

Filmul este deosebit de bine făcut mai ales pentru gen (bazat pe benzi desenate) și pentru un regizor convertit de la comedii mai mult sau mai puțin reușite (The Hangover, Road Trip și altele). Dacă identitatea personajului nu ar fi în titlu și în mințile tuturor cu mult înainte de a fi lansat, fanii filmului ar fi în majoritate de alt gen. De fapt mi-aș fi dorit ca producătorii să fi făcut asta.

Este un film artistic ca la carte, Mubi ar fi fericiți să îl găzduiască. Prezintă un proces (foarte) încet de descompunere/recompunere a componentei mentale a lui Joker și transpunerea completă a indicatorului său personal pentru ceea ce e bine sau rau și acțiunile potrivite pentru fiecare alegere. Muzica este ca un martor tăcut al transformării, oferind și mai multă expresivitate actorului însoțindu-l neobosit și punctând eficient momentele semnificative.

Joaquin Phoenix este magnific și magnetic în pielea lui Joker, lucru care nu ar trebui să mai surprindă pe nimeni de acum. În final, te vei urî pentru momentele în care deși comite acte repulsive, încă vei fi de partea lui.

Este un anume element al poveștii care nu mi-a plăcut, dar pălește în raport cu efectul total al filmului, și de dragul evitatului spoiler-elor, nu îl voi menționa.

Scenariu: Todd Phillips, Scott Silver

Regia: Todd Phillips

Cu: Joaquin Phoenix, Frances Conroy, Robert De Niro, Zazie Betz, Shea Whigham

Also read in English