The Master (2012)

Un veteran instabil si cu stress post-traumatic intalneste un suflet cu care rezoneaza in persoana carismatica a liderului Cauzei. 

O drama marca Paul Thomas Anderson, ceea ce inseamna intensitate, personaje cu un caracter chestionabil, interpretari variate, cinematogafie in tonuri reci si contraste tangibile, cu un efect coloristic daramator. Philip Seymour Hoffman este o prezenta care fura scena, dar forta jocului lui Joaquin Phoenix este imposibil de trecut cu vederea (un lucru fals din punctul de vedere al Premiilor Academiei se pare, deoarece nu a primit Oscarul pentru care a fost nominalizat in 2013, acesta mergand la Daniel Day-Lewis). Abilitatea acestuia de a portretiza personaje antipatice, victime a multiple lupte interne si o intensitate a expresiei ce taie este aproape de nedescris. Povestea in sine este interesanta, oferind o bucatica de istorie, usor inflorita, ce se bazeaza pe radacinile Bisericii Scientologice.

Regia:  Paul Thomas Anderson       

Cu: Philip Seymour Hoffman, Joaquin Phoenix, Amy Adams, Jesse Plemons

Rating: 9/10

Also read in English

You Were Never Really Here (2017)

Un veteran cu stress post traumatic din diverse surse este angajat sa recupereze fiica unui politician.

Un film puternic despre trauma si contradictii (slabiciuni ce coexista cu atu-uri aproape incompatibile) ce amesteca imagini "reale" cu halucinatii si amintiri intr-un mod perfect uniform. Impresionant vizual, cu acompaniament audio original ce aminteste de Drive si The Guest pe alocuri, You Were Never Really Here lasa o amprenta emotionala puternica. Cu efecte diferite asupra publicului (am auzit plangeri despre lentiozitate pe cand mie personal mi s-a parut un film scurt), cu siguranta nu e un film ce poate fi uitat usor. Interpretarea de exceptie a lui Joaquin Phoenix reprezinta o mare parte din greutatea emotionala a peliculei.

Regia: Lynne Ramsay

Cu: Joaquin Phoenix, Judith Roberts, John Doman, Ekaterina Samsonov, Alessandro Nivola

Rating: 9/10

Also read in English

Don't Worry, He Won't Get Far On Foot (2018)

Fragmente din viața ilustratorului John Callahan în care ni se prezintă istoria alcoolismului său, contextul în care a devenit paraplegic, descoperirea talentului său artistic și relația cu cei mai apropiați din viața sa.

Un pic diferit de alte biografii și mai puțin dramatic decât te-ai aștepta având în vedere subiectul, filmul de față reușește să atragă  și să mențină atenția audienței prin sinceritate, lipsă de perdea și umor mai mult sau mai puțin negru. Nu încearcă să inspire milă, vinovăție sau regret, ci doar acceptare și empatie obiectivă, reușind să evidențieze foarte direct efectele negative ale auto-victimizării și importanța încercării de a ne ajuta singuri înainte de a conta pe alții. 

În frunte cu multi-talentatul Joaquin Phoenix, cel ce fură atenția este de fapt Jonah Hill, de nerecunoscut într-un rol atipic de figură mesiatică, romantic și rațional în același timp, plin de adevăruri profunde despre viață.

Interesant să o văd pe Beth Ditto într-un rol neobișnuit; nici nu știam că joacă în filme vreodată.

Scenariu: John Callahan

Regia: Gus Van Sant

Cu: Joaquin Phoenix, Jonah Hill, Rooney Mara, Jack Black, Beth Ditto

Also read in English

Joker (2019)

Un om cu tulburări mentale, inclusiv râs patologic, primește lovituri după lovituri de la viață/societate, și acest lucru provoacă schimbari ireversibile. Persoana în chestiune e cel pe care il cunoaștem toți ca Arthur Fleck/Joker și vedem ca prim martor cum își transformă încet dar complet sistemul de crezuri.

Filmul este deosebit de bine făcut mai ales pentru gen (bazat pe benzi desenate) și pentru un regizor convertit de la comedii mai mult sau mai puțin reușite (The Hangover, Road Trip și altele). Dacă identitatea personajului nu ar fi în titlu și în mințile tuturor cu mult înainte de a fi lansat, fanii filmului ar fi în majoritate de alt gen. De fapt mi-aș fi dorit ca producătorii să fi făcut asta.

Este un film artistic ca la carte, Mubi ar fi fericiți să îl găzduiască. Prezintă un proces (foarte) încet de descompunere/recompunere a componentei mentale a lui Joker și transpunerea completă a indicatorului său personal pentru ceea ce e bine sau rau și acțiunile potrivite pentru fiecare alegere. Muzica este ca un martor tăcut al transformării, oferind și mai multă expresivitate actorului însoțindu-l neobosit și punctând eficient momentele semnificative.

Joaquin Phoenix este magnific și magnetic în pielea lui Joker, lucru care nu ar trebui să mai surprindă pe nimeni de acum. În final, te vei urî pentru momentele în care deși comite acte repulsive, încă vei fi de partea lui.

Este un anume element al poveștii care nu mi-a plăcut, dar pălește în raport cu efectul total al filmului, și de dragul evitatului spoiler-elor, nu îl voi menționa.

Scenariu: Todd Phillips, Scott Silver

Regia: Todd Phillips

Cu: Joaquin Phoenix, Frances Conroy, Robert De Niro, Zazie Betz, Shea Whigham

Also read in English