Un om cu tulburări mentale, inclusiv râs patologic, primește lovituri după lovituri de la viață/societate, și acest lucru provoacă schimbari ireversibile. Persoana în chestiune e cel pe care il cunoaștem toți ca Arthur Fleck/Joker și vedem ca prim martor cum își transformă încet dar complet sistemul de crezuri.
Filmul este deosebit de bine făcut mai ales pentru gen (bazat pe benzi desenate) și pentru un regizor convertit de la comedii mai mult sau mai puțin reușite (The Hangover, Road Trip și altele). Dacă identitatea personajului nu ar fi în titlu și în mințile tuturor cu mult înainte de a fi lansat, fanii filmului ar fi în majoritate de alt gen. De fapt mi-aș fi dorit ca producătorii să fi făcut asta.
Este un film artistic ca la carte, Mubi ar fi fericiți să îl găzduiască. Prezintă un proces (foarte) încet de descompunere/recompunere a componentei mentale a lui Joker și transpunerea completă a indicatorului său personal pentru ceea ce e bine sau rau și acțiunile potrivite pentru fiecare alegere. Muzica este ca un martor tăcut al transformării, oferind și mai multă expresivitate actorului însoțindu-l neobosit și punctând eficient momentele semnificative.
Joaquin Phoenix este magnific și magnetic în pielea lui Joker, lucru care nu ar trebui să mai surprindă pe nimeni de acum. În final, te vei urî pentru momentele în care deși comite acte repulsive, încă vei fi de partea lui.
Este un anume element al poveștii care nu mi-a plăcut, dar pălește în raport cu efectul total al filmului, și de dragul evitatului spoiler-elor, nu îl voi menționa.
Scenariu: Todd Phillips, Scott Silver
Regia: Todd Phillips
No comments:
Post a Comment