The Change-up (2011)

6,4. 6,4?! (nota pe imdb in momentul curent) Lumea s-a prostit de tot. Comedie total neverosimila, pe un subiect epuizat inca dinaintea celor mai recente ecranizari, total lipsit de umor, bazat complet pe fart jokes si clisee ale marilor revelatii in viata, ia cu usurinta locul celui mai prost film pe care l-am vazut in perioada recenta. Nu bag in seama de obicei aici filme de teapa asta, dar lumea trebuie sa stie! De evitat cu cea mai incapatanata persistenta!

Regie: David Dobkin
Scenariu(cica): Jon Lucas, Scott Moore
Cu: Jason Bateman, Ryan Reynolds, Leslie Mann, Olivia Wilde


P.S. : Filmul m-a facut sa pun la cale urmatoarea lista:
Very Bad Movies

A Perfect Getaway (2009)

Un cuplu de proaspat casatoriti cauta si gasesc aventuri in insulele din Hawaii.

Un thriller decent, entertaining si cu actori charismatici. Cadrul natural ofera imagini majestice, ritmul actiunii este bine calculat si ofera o proportie satisfacatoare de intriga versus detalii introductive, iar deznodamantul ofera si suprize twist-uitoare.

Regie: David Twohy 
Scenariu: David Twohy 
Cu: Milla Jovovich, Steve Zahn, Timothy Olyphant, Kiele Sanchez, Marley Shelton, Chris Hemsworth

Immortals (2011)

Fan 300? Fan Spartacus: Blood and Sand? Asta e filmul pentru tine. Nu se rusineaza deloc sa ofere violenta gratuita si perfect coregrafiata (incercati sa filtrati senzatia de oroare pentru a putea recunoaste cu adevarat maiestria unor oameni dedicati si migalosi care au pus la punct intr-un mod cu totul artistic si poetic niste scene sangeroase si greu digerabile). Cu o distributie bogata cu nume populare in perioada mai recenta si avand la dispozitie un arsenal de efecte speciale si o istorie precedenta bogata ca masura a limitei de atins, filmul de fata reuseste sa impresioneze si mai tare decat cele mentionate prin insasi cutezanta de a pune privitorul la incercari si mai intense decat acesta se asteapta. Desi pe ici pe colo se desfasoara destule scene lenese si trase de par, momentele de oroare, de lupta reusesc sa-i restabileasca stacheta acolo unde renumele i-au fixat-o initial. O desfatare!

Regia: Tarsem Singh
Scenariu: Charley Parlapanides, Vlas Parlapanides
Cu: Henry Cavill, Mickey Rourke, John Hurt, Luke Evans, Freida Pinto, Joseph Morgan, Stephen Dorff

Dream House (2011)

O munca de foarte bine pus la punct PR, o distributie de milioane, m-au facut sa astept cu nerabdare vizionarea acestui film timp de luni de zile, facandu-ma sa sper ca va avea un efect asupra mea de cel putin aceeasi intensitate ca si sub-apreciatul Insidious. A venit si momentul mult asteptat. Dupa un inceput lenes de film de familie, cateva strecurari de mister intrigant, vine si momentul cliché al descoperirii personajului principal ca realitatea pe care o cunoaste nu e chiar batuta in cuie. Cu toata atentia concentrata pe personajul lui Daniel Craig, lasa complet uitata si nepusa in valoare prezenta unor valori ca Elias Koteas sau Naomi Watts, dand la iveala un deznodamant aproape stupid in banalitatea lui. Nu dau mai multe detalii ale actiunii, dar pot spune ca din aceeasi categorie se pot gasi alegeri mult mult mai inspirate (vezi Shutter Island sau The Others).

Regie: Jim Sheridan
Scenariu: David Loucka
Cu: Daniel Craig, Rachel Weisz, Naomi Watts,Elias Koteas, Marton Csokas

Fright Night (2011)

Nu am crezut ca am sa ajung vreodata sa spun despre un remake ca mi-ar fi placut mai mult decat originalul, dar exact asta mi s-a intamplat in cazul de fata. Au luat elementele care au functionat in primul (vezi scena cu gura nenatural deschisa a proaspat transformatei Amy) si le-au amestecat cu elemente noi: vanatorul de vampiri este un blazat si modern Russell Brand, vampirul este o specie noua (mediteraneeana!), mai puternica ce prefera compania celor asemeni lui, au calculat o dozare mult mai buna a elementelor comice versus elemente de actiune, mult mai intense si dese si evident binevenite, mai ales intr-un context cinematografic in care legenda sangeroasa s-a inmuiat rusinos si a devenit o gluma. Foarte simpatic si cameo-ul lui Chris Sarandon, originalul Jerry.

Scenariu: Marti Noxon, Tom Holland
Regie: Craig Gillespie
Cu: Anton Yelchin, Colin Farrell, Toni Collette, David Tennant, Imogen Poots, Christopher Mintz-Plasse

Jane Eyre (2011)

A treia ecranizare dupa cea din 1943 cu Joan Fontaine si Orson Welles si cea din 1996 cu Charlotte Gainsbourg si William Hurt pe care mi-e dat sa o vad si totusi cea care mi-a placut cel mai mult. Inteligenta si subtilitatea dialogului, interpretarile prestante si amplificarea misticitatii legaturii printr-o usoara exagerare supranaturala dau acestei versiuni un farmec aparte si ma fac sa o plasez deasupra celorlalte doua mult mai axate pe fapte si realitati evidente.

Regie: Cary Fukunaga 
Scenariu: Charlotte Brontë (roman), Moira Buffini

Cu: Mia Wasikowska, Michael Fassbender, Judi Dench, Jamie Bell, Sally Hawkins, Holliday Grainger, Simon McBurney

Pleasantville (1998)

Doi gemeni, complet diferiti, sunt blocati printr-un accident voit in lumea imaginara a unui sitcom american alb-negru.

Minunata parabola cu chip de basm modern. Sute de ani de istorie a intolerantei, naturii umane si a luptei pentru libertate sunt concentrate in actiunea unui mic sitcom tipic anii '50 ce prinde viata intr-un orasel complet izolat si inconstient de limitarea lui. Incepe ca o comedie cu adolescenti, te prinde in mreje prin caricatura, continua ca revolutie artistica eliberatoare, te intriga prin elemente tipic Orwell-iene, te implineste printr-un deznodamant anuntat si te invata lectia acceptarii si evolutiei prin ironia neputintei.

Regie: Gary Ross
Scenariu: Gary Ross
Cu: Tobey Maguire, Reese Witherspoon, Joan Allen, Jeff Daniels, William H. Macy, Marley Shelton

Silk (2007)

Un tanar proaspat casatorit alege drumul matasurilor pentru a scapa de povara serviciului militar impus de familie.

Film poetic pana la ultima picatura, fie prin interactiunea personajelor, plasarea istorica sau frantura de civilizatie japoneza - mereu sursa de fascinatie si mister pentru lumea occidentala - ce ne este strecurata cu zgarcenie. Cu un ritm lenes, ni se ilustreaza deconstructia tuturor miturilor romantice si reabilitarea lor totodata. Pe o intriga provocata de ideea noului ce creeaza confuzii sentimentale si cu un final devastator prin simplitatea lui, povestea ne demonstreaza ca nimic nu e sigur, nimic nu e vesnic si totusi e, ca pierderea reinstaureaza siguranta.

Regie: François Girard

Scenariu: Alessandro Baricco (roman), François Girard (scenariu)

Cu: Michael Pitt, Keira Knightley, Alfred Molina, Sei Ashina

Rating: 10/10

Also read in English

Spy Game (2001)

Cel mai subtil film al lui Tony Scott. Mai putine explozii si mai multe lovituri din umbra. Nu l-am mai vazut facand asa ceva si nici nu m-as fi asteptat sa-i iasa atat de bine. A adus in prim plan doua icon-uri adesea comparate ca stil, popularitate si charisma, fara a-i face sa intre intr-o competitie inutila. In prim plan il vedem pe un Robert Redford ca in zilele de glorie, furand scena oricui se incumeta sa o imparta cu el, intr-un rol de maestru, mentor, subtil si zgomotos in acelasi timp, care lasa foarte istet loc indoielilor si convingerilor contradictorii. Intr-un al doilea plan, totusi cu nimic mai prejos, i se da prilejul lui Brad Pitt sa faca iar dovada de talentul sau, de puterea de a nu fi starul, intr-un rol mult mai uman, vulnerabil si impulsiv.

Regie: Tony Scott
Scenariu: Michael Frost Beckner, David Arata
Cu: Robert Redford, Brad Pitt, Catherine McCormack, Stephen Dillane

Black Swan (2010)

Film despre sacrificiul Eu-lui in numele artei, numai pe jumatate reusit, Black Swan face uz de prea multe tehnici care se bat ca in cap pentru ilustrarea bataliei interioare a zbuciumatei balerine. Folosirea efectelor speciale pare cumva in acest context o cale usoara, o scurtatura pentru evidentierea subtilului, parca o insulta la adresa jocului actritei principale. Altfel spus, productia este dusa in spate de uimitoarea Natalie, a carui prestatie impresioneaza in special in prima jumatate a filmului, cand ne este prezentata intr-un stadiu mult mai subtil si delicat decat pe masura ce intriga si pulsul se antreneaza. Cumva insa, inca avem parte de o oarecare confuzie din constructia transformarii psihice. Ni se prezinta ba cadrul in care a fost crescuta Nina, ba presiunea exercitata de catre toti cei implicati activ in cariera ei, lasand astfel ba impresia ca ea nu si-a format individualitatea din cauza cresterii si sacrificiul e de fapt eliberare ba impresia ca este doar o renuntare la eul inocent in numele interpretarii perfecte si a duplicitatii. 

Pe langa interpreta principala am putut avea cateva suprize placute in alegerea lui Mila Kunis in rolul rivalei, a unicei Barbara Hershey in rolul mamei, dar si de o alegere neinspirata a lui Vincent Cassel intr-un rol ce devine total neverosimil in interpretarea lui , o premiera pentru repertoriul acestuia. Nu de evitat complet, dar nici nu a atins/va atinge asteptarile mult trambitate.

Regie: Darren Aronofsky
Scenariu: Mark Heyman, Andres Heinz, John J. McLaughlin
Cu: Natalie Portman, Mila Kunis, Vincent Cassel, Barbara Hershey, Winona Ryder, Sebastian Stan

The Tourist (2010)

Complet plat si fara sare si piper, filmul arata ca nu este de ajuns sa aduci doua vedete prea ridicate in slavi (nu ca nu ar merita, dar se invata sa fie apreciate fara sa depuna nici un efort) in istoria recenta, fara pic de chimie in asocierea lor, sa pui de o intriga gaurita, intr-un decor ce prin vechimea si popularitatea sa cantareste greu in masurarea cliseelor, si sa te astepti sa iti rezulte un nou "How To Steal a Million". Nu e sarcina usoara si cei implicati ar face bine sa isi aminteasca de ce si-au ales bransa asta. Cel mai merituos din intreg ansamblul s-a dovedit Paul Bettany, care desi intr-un rol in penumbra, arata ca stie sa pretuiasca minimul de teren de desfasurare alocat. De evitat!

Regie: Florian Henckel von Donnersmarck
Scenariu: Florian Henckel von Donnersmarck, Christopher McQuarrie
Cu: Johnny Depp, Angelina Jolie, Paul Bettany, Timothy Dalton, Rufus Sewell

The Fall (2006)

Sa privesti cu ochi de copil durerile adultilor si sa incerci sa ii alini fortandu-i sa intre in lumea personajelor  fantastice  ale copilariei este o tehnica aproape imposibila de redare a dramei in conceptia generala. S-a mai incercat, dar intr-un mod complet diferit, unde imaginatia era doar atat, o lume imaginara, pretext de refugiu cand realitatea nu mai poate fi inghitita, element ironic in fata cruzimii sortii, pe cand aici este o reflexie completa a realitatii, unde adultii rataciti in ea ajung atat sa isi infrunte imaginea bruta, cruda cat si sa isi regaseasca eul inocent demult crezut pierdut pe care copilul inca este capabil sa il recunoasca oricat de adanc ar fi ascuns. Copilul nu iarta maturand sub covor greselile celorlalti, ci iarta acceptandu-le pe teren deschis si tanjind dupa esenta de bunatate si inocenta ce inca se regaseste in acestia.

Nu am vazut de foarte mult timp un film care sa ma fi atins atat de mult, si care sa suprinda atat de bine nevinovatia copilariei si durerea maturizarii in acelasi timp. Micuta Catinca Untaru este complet adorabila si sincera in interpretarea sa, interpretare pur si simplu nemaivazuta pentru varsta ei, si toti ceilalti actori o urmeaza aproape palind in arta lor, cu totii formand totusi un ansamblu absolut perfect, perfect pana si in stangaciile sale.

Regie:Tarsem Singh
Scenariu: Dan Gilroy, Nico Soultanakis,Tarsem Singh (ca Tarsem) & Valeri Petrov (scenariu 'Yo Ho Ho' din 1981) (ca Valery Petrov)
Cu: Catinca Untaru, Justine Waddell, Lee Pace