Sa privesti cu ochi de copil durerile adultilor si sa incerci sa ii alini fortandu-i sa intre in lumea personajelor fantastice ale copilariei este o tehnica aproape imposibila de redare a dramei in conceptia generala. S-a mai incercat, dar intr-un mod complet diferit, unde imaginatia era doar atat, o lume imaginara, pretext de refugiu cand realitatea nu mai poate fi inghitita, element ironic in fata cruzimii sortii, pe cand aici este o reflexie completa a realitatii, unde adultii rataciti in ea ajung atat sa isi infrunte imaginea bruta, cruda cat si sa isi regaseasca eul inocent demult crezut pierdut pe care copilul inca este capabil sa il recunoasca oricat de adanc ar fi ascuns. Copilul nu iarta maturand sub covor greselile celorlalti, ci iarta acceptandu-le pe teren deschis si tanjind dupa esenta de bunatate si inocenta ce inca se regaseste in acestia.
Nu am vazut de foarte mult timp un film care sa ma fi atins atat de mult, si care sa suprinda atat de bine nevinovatia copilariei si durerea maturizarii in acelasi timp. Micuta Catinca Untaru este complet adorabila si sincera in interpretarea sa, interpretare pur si simplu nemaivazuta pentru varsta ei, si toti ceilalti actori o urmeaza aproape palind in arta lor, cu totii formand totusi un ansamblu absolut perfect, perfect pana si in stangaciile sale.
Regie:Tarsem Singh
Scenariu: Dan Gilroy, Nico Soultanakis,Tarsem Singh (ca Tarsem) & Valeri Petrov (scenariu 'Yo Ho Ho' din 1981) (ca Valery Petrov)
Cu: Catinca Untaru, Justine Waddell, Lee Pace
No comments:
Post a Comment