Exista perioade mai seci cinematografic, dar nu-i bai, ca atunci cand se intampla ma delectez cu ceva ceva seriale. Am multe,.. multe printre preferate si printre cele pe care le urmaresc episod de episod si le astept cu sufletul la gura, nemaiputand de nerabdare pana la episodul urmator. Nu vreau sa vorbesc despre acestea, ci mai degraba despre cea mai recenta si delicioasa descoperire a mea (ca sa fiu politically correct de fapt la sugestia unei bune prietene:P) si anume aceasta e Pushing Daisies. Auzisem de serial si pana acum, dar cum nu e printre castigatorii mari din cursa pentru rating, nu s-a facut atata valva ca in alte cazuri. E un serial surprinzator, care amesteca realitati de zi cu zi cu elemente de poveste (si un povestitor cu un glas si ton numai bun pentru povestile pe care adormeam eu pe vremea vinilului, dar si pentru un documentar social prezentat intr-un stil academic; poate suna ca si cum ma contrazic singura, dar credeti-ma ca ambele impresii sunt la fel de valide), elemente macabre cu dulcegarii, povesti cu detectivi cu povesti amoroase, povesti pentru copii cu povesti pentru..adulti, si toate astea ambalate cat mai frumos, colorat si ochios, sub un val de culori pastelate si impresii de bomboane dulci si cutii cu ciocolata si floricele colorate pe campii frumos inverzite, si cu niste personaje adorabile si simpatice, printre care totusi si una bucata personaj sceptic si mohorat dar cu toate astea la fel de adorabil in felul lui si de neconceput ca lipsa, cu subiecte si cu prezentarea subiectelor numai potrivite pentru a aminti de atmosfera creata de un Tim Burton al lui Big Fish cel drag (ambii - si Tim si Big Fish:P). Si asa imi inchei si eu pledoaria. Nu e nimic impresionant aici, dar serialul este genial si...delicios si...trebuia sa spun cuiva:D.
