High on music

Blindness (2008)

Drama cu efecte dureroase bazata pe o carte celebra pe care nu am citit-o. Avand in vedere ca am auzit pareri impartite cum ca filmul nu a reusit sa ilustreze intru totul ce a incercat cartea sa transmita, pot sa declar sincera ca nu vreau sa o citesc. Nu ca nu ma astept sa fie intr-adevar valoroasa, ci pentru ca am indoieli ca as suporta nivelul de frustrare si sentimentul de nedreptate cu care as fi cu siguranta bombardata avand in vedere ce m-a facut filmul sa simt. De ce? Pentru ca prezinta lumea si felul in care ar fi transformata in contextul unei aparente epidemii de orbire ... alba. Si ce se intampla? Scoate la suprafata intensificat instinctul de supravietuire, nu mai exista scuza pentru nimic, nu mai exista demnitate, violenta e putere recunoscuta, lipsa de scrupule, viclenia, rautatea si mercantilismul sunt ridicate la rangul de calitati si avantaje. Oamenii se calca in picioare, devin animale. Fanatismul religios devine un refugiu pentru cei care nu se convertesc la credinta "fiecare pentru el". Chiorul nu e imparat in tara orbilor, ci e un paria, indepartat si privit cu suspiciune si de cei apropiati, totodata fiind elementul cel mai chinuit si pus la incercari, un Atlas sub o greutate covarsitoare pe umerii aparent firavi, si totusi singura speranta in pastrarea umanitatii unui grup restrans, care ajunge sa-si priveasca propria orbire ca pe o izbavire. Ce e mai dureros e ca prezentarea realista si naturala a lui Fernando Meirelles care nu inceteaza sa ma uimeasca, laolalta cu cele cateva interpretari puternice in frunte cu cea a lui Julianne Moore, m-a convins cu desavarsire de veridicitatea unei asemenea simulari, fara a reusi decat in foarte mica masura sa restaureze ceva din speranta prin putinele momente de bucurie amara cum ar fi frumoasa scena a baii sub apa ploii.

Regia:Fernando Meirelles
Scenariul: José Saramago (roman), Don McKellar (adaptare)
Cu: Julianne Moore, Mark Ruffalo, Danny Glover, Gael García Bernal, Alice Braga

High on music

Surrogates (2009) si Gamer (2009)

Surrogates (2009) - actiune SF intr-un viitor putin probabil, dar exagerat tocmai pentru a evidentia pericolul utilizarii in exces a mijloacelor de socializare online prezente in realitatea curenta. Actiune si dinamism mediocre, paradoxal pentru un film cu Bruce Willis, dar vizual este bine realizat amintind putin intr-un ton oarecum amuzant de atmosfera creata in Barbie Girl al lui Aqua, probabil aceasta fiind influenta a faptului ca este inca un film bazat pe un graphic novel.

Tot ce pot sa spun e ca dupa atatia ani, prezenta lui Bruce Willis in lista de cast inca ma face sa urmaresc un film, indiferent de eventualele turnoff-uri usor de depistat dinainte.

Regia: Jonathan Mostow
Scenariul: Michael Ferris si John D. Brancato(scenariu);Robert Venditti si Brett Weldele    (graphic novel)
Cu:Bruce Willis, Radha Mitchell, Rosamund Pike

Gamer (2009) - cu o idee care pana la un anume punct pare sa se suprapuna cu cea a filmului mai sus amintit, reuseste sa se distinga de acesta printr-o actiune mult mai exploziva si violenta exagerata care pe alocuri aminteste de Crank dar fara inteligenta subtila a aceluia (da am spus inteligenta subtila vorbind de Crank!), dar tocmai pentru ca aici se urmareste mai degraba influenta jocurilor violente sau doar de simulare a societatii in viata de zi cu zi, si tentatia puterii si a dorintei de manipulare cauzate de acestea. Gerard Butler e... Gerard Butler, dar aici impresionanta este prestatia lui Michael C. Hall, care in sfarsit patrunde in lumea profiturilor uriase, dupa ce realitatea TV a cucerit-o de ceva timp.

Regia:Mark Neveldine, Brian Taylor
Scenariul:Mark Neveldine, Brian Taylor
Cu: Gerard Butler, Michael C. Hall, Amber Valletta, Kyra Sedgwick, Alison Lohman

High on music

A doua melodie de la Koop care imi place foarte mult, doar ca intr-o nota mult mai vesela. Makes you feel Christmas coming!

La gramada...

Max Payne (2008)

Nu-s familiarizata cu jocul, dar cu siguranta filmul asta nu a satisfacut nici cea mai mica parte din fanii sai. Cu toate mijloacele, tehnice si legate de distributie necesare la dispozitie (cu mici defecte de casting scuzabile, deoarece nu reprezinta cauza principala a esecului - ma refer aici la Mila Kunis care aici nu stiu ce a patit dar e cam teapana, si la atribuirea unui rol prea mic lui Olga Kurylenko, in cazul in care este foarte clar ca acea chimie ecran-spectator ar avea mult mai mult de castigat de pe urma exploatarii ei), dar cu un scenariu prost, intrigi ridicole, scene de actiune cu efect soporific, filmul nu se ridica nici la inaltimea atinsa de un alt esec - Hitman.

Pandorum (2009)

Film SF cu elemente de horror, thriller psihologic &Co. Nu dupa o idee rea, cu un cast destul de reusit, filmul esueaza tocmai pentru ca incearca sa se concentreze pe prea multe fire de desfasurare. Ai si clacarea psihica cu efecte catastrofice, si pierderea memoriei pe perioada nedeterminata cu toata confuzia de la sine inteleasa, ai si alergatura specifica prezentei unei specii cu intentii medievale, ai si stressul propriei specii cu tendinte canibale.

Spread(2009)

Povestea unui tipar. Prezentat jumatate de film destul de realist si foarte bine realizat, cu toate problemele sociale si frustrarile feministe actuale, greseste in a doua jumatate pentru a ceda tentatiei de a transforma filmul intr-un happy end pentru spectator prin efectul de bumerang fatalist care tortureaza personajul, fortandu-l sa ajunga la resemnare si cainta, cu lectia invatata si mai matur. Si asa ajung sa-mi fie mila de personaj si sa am un gust amar si sa nu ma pot bucura deloc de foaia intoarsa. Si mie nici macar nu-mi place Ashton Kutcher. Oricum, e cel mai bun film al lui de la Dude, Where's My Car? incoace.

Feast 2 - Sloppy Seconds, Feast 3 - Happy Finish (2008/2009)

Sunt cele 2 sequel-uri de la primul Feast, si cum sunt foarte apropiat realizate si ca timp real si ca timp film si ca valoare, merita prezentate impreuna.

Imprumuta efectele speciale din primul, imprumuta gore-ul si-l face extrem, imprumuta sarcasmul si-l transforma in sadism, imprumuta umorul inteligent si uita de el transformandu-l in umor sec, zgarcit prezent si acesta oricum, si ce iese? O pierdere de vreme. Nu tu actiune entuziasta, nu tu suprize neasteptate, nu tu inovatie de orice fel, nu tu rasturnari de situatie care te fac sa sari in scaun.

Fast & Furious(2009)

Boring. Boring au fost si celelalte, cu exceptia catorva elemente din primul. Dar cu siguranta nu merita vreun sequel. Aduce toata distributia din primul, dar o omoara pe Michelle Rodriguez(?!), ii impaca total neplauzibil pe Paul Walker si Jordana Brewster, si ii ofera un rol inexpresiv si mecanic (iar?!) lui Vin Diesel.

Trick r Treat (2008)

Patru povesti originale de Halloween se intretaie intr-una cu un rezultat delicios. Pentru fanii genului un adevarat festin cu distributie familiara, cu twisturi suprinzatoare, cu imagine impresionanta, si cu nici macar o secunda de plictiseala .

Zombieland (2009)

Comedie/actiune semi-parodica a genului zombie-horror. Inegal si mult mai putin exploziv decat era de asteptat, ofera totusi cateva suprize foarte placute, cum ar fi momentul Bill Murray. Delicios! Pentru amatori totusi recomand Doghouse.

Cronos (1993)

Subtil si atmosferic, filmul arata ca si cu un buget foarte redus, un regizor maestru poate muta munti. Fiind printre primele productii ale mexicanului Guilermo del Toro, prima in care se foloseste si limba engleza, este totodata si prilej pentru prima colaborare a sa cu Ron Perlman, actorul sau fetis. Cu o intriga construita in jurul ideii obtinerii nemuririi, obsesie a alchimistilor de mii de ani, del Toro, autor si al scenariului, construieste o poveste impresionanta, simpla ca actiune, complicata prin simbolistica si alcatuirea cadrului conform acesteia, imprumutand de asemenea si cateva elemente ale mitologiei vampirice,  evitand cu succes totusi a-si transforma opera intr-un alt exemplu de film cu vampiri. Astfel, se poate observa o diferentiere clara intre atmosfera calda, plina de muzica, viata si culoare, care se distinge de la primele cadre ale caminului si intregului mediu in care se invarte personajul reprezentant al tipului binevoitor, care ajunge pe calea gresita nevinovat si inconstient, actionand impulsiv si nebanuitor si intre atmosfera rece, intunecata, tacuta si pustie din casa magnatului bolnav, obsedat de zeci de ani de prelungirea vietii sale goale. De asemenea, fetita, o veritabila Scufita Rosie, tacuta si muta precum justitia este oarba, serveste drept arbitru al evenimentelor, prezenta in toate scenele cheie, martor pasiv atunci  cand lucrurile se desfasoara firesc, actionand subtil si neasteptat cand contextul o cere. Impresionant!

Regia si scenariul: Guillermo del Toro
Cu: Federico Luppi, Ron Perlman, Claudio Brook, Margarita Isabel, Tamara Shanath

Star Trek (2009)

Nu sunt un Trekie, dar imi amintesc foarte bine cum inainte de a fi inventati Mulder si Scully, si dupa ce Twin Peaks era o amintire de demult, aveam program fix duminica la emisiunea despre stiintifico fantastic la care nu-mi mai amintesc ce se vorbea dar stiu cu siguranta ca se termina cu cate un episod din mult asteptatul serial cult Star Trek.

Ei bine, filmul de fata nu urmareste acel fir narativ persistent in memorie prin imaginea capitanului Picard si a androidului Data ci mai degraba pe cel al predecesorului sau de vreo 2 generatii inainte, in frunte cu William Shatner - capitanul Kirk si Leonard Nimoy -Spock. Zic mai degraba pentru ca scenaristul creeaza o paralela ingenioasa la actiunea foarte bine cunoscuta de fanii aceluia, oferind o desfasurare alternativa a evenimentelor, pentru a face posibila prospetimea si putina controversa si pentru a evita redundanta, care ar fi satisfacut probabil adevaratii Trekies, dar ar fi ingreunat atractia si multumirea oricui in afara acestui cerc restrans. Astfel, filmul multumeste pe toata lumea, este foarte dinamic, original si fresh, cu efecte speciale aduse la zi, si intrigi rationale si explicabile, cu o distributie tanara, foarte bine aleasa si care mai ales in contextul naratiunii alterate imbraca perfect straiele echipei binecunoscute, nelasand loc pentru protest sau dezamagire.

Regia:J.J. Abrams
Scenariul:Roberto Orci ,Alex Kurtzman
Cu: Chris Pine ,Zachary Quinto, Eric Bana, Bruce Greenwood, Karl Urban, Simon Pegg, Ben Cross, Zoe Saldana, Winona Ryder

Son Of Rambow (2007)

Film foarte potrivit pentru copii si nu numai, deoarece transmite un mesaj contagios in naivitatea si sinceritatea lui prin legatura stransa de prietenie ce se creeaza intre doi copii mai mult sau mai putin atipici, fiecare cu un mod propriu de exprimare ca o consecinta directa a problemelor personale din viata de familie si cercul de apropiati. Fiecare priviti ca niste copii-problema de cei care nu au destula rabdare si intelepciune pentru a vedea dincolo de aparente, cei doi sunt o fresca vie a ce ar trebui sa reprezinte in viata noastra arta in special aici cinematografia , visarea, speranta, si toate deschiderile de posibilitati insuflate de libertatea imaginatiei si a gandirii. Cu o poveste in care abunda imaginatia mai sus mentionata, sustinuta fervent de calitatea impresionanta a imaginii si a regiei, cu o reprezentare extrem de fidela a atmosferei anilor '80, o distributie foarte talentata, mult foarte mult umor precum si mici drame picurate pe ici pe colo, filmul atinge si cele mai reci suflete.

Regia:Garth Jennings
Scenariul:Garth Jennings
Cu:Bill Milner, Will Poulter, Ed Westwick, Jules Sitruk

High on music

When drowning on dry land...

High on music

The brilliant Bat For Lashes does it again! Ne demonstreaza inca o data ca isi merita cu varf si indesat incadrarea in grupul urmaselor lui Kate Bush si Tori Amos, cu piesa asta poate chiar mai mult decat cu oricare alta din cele doua albume ale ei (aminteste aici mai ales de o Tori a lui Boys for Pele). Enjoy!

Wall Of Shame

Vad filme multe. Din toate genurile, foarte des. Dar am tendinta sa prezint, laud, critic cu destul de putine exceptii doar filme un pic mai dark, twisted, psihologice, cu crime, thrills, horror etc sau pur si simplu clasice. Dar nu doar datorita vreunei preferinte de-ale mele, ci si pentru ca par printre putinele la care se mai depune efort, se cauta profunzime, care se evidentieaza prin originalitate, atentie pentru detalii, studii minutioase ale decorurilor, costumelor, muzicii, alegeri extrem de atente ale distributiei si intregii echipe. Ca dovada, iata o serie de filme din alt gen care m-au "incantat" in ultimul timp. A nu se considera totusi egalitate intre ele.

The House Bunny (2008) - film al carui singur atu este evidentierea talentului lui Anna Faris pentru comedie, lucru de netagaduit deja de mult timp; filmul este gol si fara rost si daca nu ar fi intalnit cuvantul Playboy de atatea ori, as avea mari indoieli ca a fost destinat vizionarii de catre adulti, so... de evitat.

Ghosts Of Girlfriends Past (2009) - cu o distributie bogata si impresionanta, merita vazut doar daca esti fan Matthew McConaughey sau Jennifer Garner; ca film este previzibil, fara prea mult umor, sau atat cat e e cam superficial, si se vrea o lectie pentru cei care trec pasager prin viata, dornici doar de distractie si abateri fara consecinte pe termen lung - right... s-a mai facut, se stie, era inutil.

Confessions Of A shopaholic (2009) - chick flick cat se poate de evident, inegal, imperfect, cu umor foarte usor, si fara batai de cap, dar salvat cat de cat de actrita adorabila din rolul principal, convietuitoarea din real-life a lui Sacha Baron Cohen a.k.a. Brüno, Borat sau Ali G, si anume roscata mignona Isla Fisher, si de aparitia surpriza, mereu placuta a lui Hugh Dancy.

Dodgeball: A True Underdog Story (2004) - incerc sa gasesc ceva bun de spus - greu, foarte greu - nu pot sa ma leg decat de cele cateva cameo de la Lance Armstrong, Chuck Norris.. si altii sau cei cativa mereu prezenti guest stars ca Jason Bateman sau Hank Azaria sau tandemul dusmanos intre personajul lui Ben Stiller si al lui Christine Taylor - cuplu casatorit de ceva ani buni in viata reala. In rest filmul plictiseste si..atat.

Zack And Miri Make A Porno (2008) - titlul si regizorul (Kevin Smith) promiteau foarte mult, dar nu se tin nici pe jumatate de cuvant; cu momente stupide, cu momente fara rost, cu umor superficial si grosolan, filmul are totusi si niscaiva bile albe, cum ar fi alegerea celor doi interpreti principali, surse ale celor cateva momente bune ale filmului, precum si discursul foarte funny gay very friendly si nu numai a lui Justin Long, in fata "jumatatii" sale Brandon Routh - noul Superman.

The Brothers Bloom (2008)

Adorabil! Nici nu e de mirare ca printre atatea comedii superficiale cu adevaruri urate si cereri in casatorie, o asemenea bijuterie a fost pe nedrept trecuta cu vederea. Asta e lumea in care traim. Oamenii nu mai au timp si rabdare si nici intelegere pentru subtil, umor fin, si adevarate performante actoricesti in comedie. Cu o echipa de actori unul si unul, si o poveste originala si cu un adevarat gust pentru aventura, cu un scenariu extrem de reusit, construit cu migala pana la ultimul detaliu, cu multa culoare si atmosfera aventuroasa, cu peisaje impresionante si locuri de pe glob de vis, filmul reuseste sa induca o stare euforica de dorinta de viata si noutate, de risc si de lipsa de rutina si cotidian, reabilitand speranta umanitatii in dragoste, o a doua sansa, prietenie, incredere si pofta de nou. Rachel Weisz e adorabila ca zanateca Penelope, Adrien Brody, slick as always si avem si trei aparitii supriza: una deghizata totusi de la Maximilian Schell si una de la Robbie Coltrane, precum si una de la revelatia din 2006 din Babel - Rinko Kikuchi - personificand o enigmatica, exploziva si iar tacuta japoneza passe-partout. Adorabil!

Si sa mai spui ca lucrurile nu se mai fac ca altadata.

Regia:Rian Johnson
Scenariul:Rian Johnson
Cu:Rachel Weisz, Adrien Brody, Mark Ruffalo, Rinko Kikuchi, Robbie Coltrane, Maximilian Schell

High on music

Takes your breath away and does the breathing for you...

High on music

dreamy...

The Brøken (2008)

Thriller/horror psihologic de atmosfera. Foarte frumos mentinuta tensiunea si nedumerirea si curiozitatea frustranta pana la capat, cand ni se ofera ca rasplata un plot twist de mai mare dragul, reusit doar pe jumate din cauza neclaritatilor si intrebarilor ce inca stau in picioare. Traducere: se termina ca-n tren. Lena Headey e excelenta ca de obicei cu toata expresia ei incruntata trade-mark de acum; avem de-a face si cu o aparitie placuta a lui Richard Jenkins din pacate prea putin exploatata; in rest avem cateva personaje mai mult sau mai putin mecanice, desi cu siguranta asta se si dorea, filmul fiind dus in spate pur si simplu de atmosfera, una excelent personificata printr-o impresie generala de cosmar, cu pauze apasatoare de tacere, cu ganduri si idei doar pe jumatate formulate, cu intreruperi de logica si flashbacks.

Regia:Sean Ellis
Scenariul:Sean Ellis
Cu: Lena Headey, Richard Jenkins, Ulrich Thomsen,Michelle Duncan, Asier Newman, Melvil Poupaud

High on music

Queen and princesses of pop.
Dovezi ca popularitatea lor mai mult sau mai putin suparatoare nu este intamplatoare deloc. Daca stirile scandaloase si controversele ajung inaintea dovezilor valorii lor artistice, atunci e doar rezultatul ignorantei.