O experienta unica intr-adevar. Si ce mai pot spune, e ca pare sa fie ceva propriu regizorului desi nu am mai vazut decat un singur alt film de-al sau si anume Donnie Darko, dar asta spune de ajuns. Pe langa nedumerirea ce iti tine companie pana spre sfarsitul filmului, tonul deprimant si fatalist, inca de la primele cadre devine evidenta incercarea reusita zic eu nu numai de a recrea atmosfera care caracteriza lumea anilor '70 ci si de a simula un film realizat atunci, lucru observabil in orice, de la lumini, muzica teatrala, accentele de culoare bej, imaginea un pic cetoasa . Acest lucru este si ceea ce reuseste sa distraga de la un inceput desfasurat cam lenes. In rest tema se concentreaza in jurul naturii umane, si a liniei extrem de subtire intre bine si rau. Exista un judecator obiectiv care ajunge sa aprecieze ceea ce initial a condamnat, sub influenta unei ideii contradictorii ce incepe sa se contureze inclusiv in constiinta sa ce nu accepta abatere si anume ca orice om care a gresit poate ajunge sa dovedeasca un caracter admirabil si empatic si care merita a doua sansa . Exista cuplul de ... judecati, destul de reprezentativi pentru o mare parte din populatia umana, care desi au un sistem de considerente morale destul de strict, sub actiunea nevoilor si dorintelor personale, aleg varianta gresita sub pretextul temporar ca e doar o joaca, gluma si se poate actiona spontan doar de nerabdare si curiozitate.
Regia: Richard Kelly
Scenariul: Richard Kelly(adaptare), Richard Matheson (nuvela "Button, Button")
Cu: Cameron Diaz, James Marsden, Frank Langella
No comments:
Post a Comment