Fiecare din membrii unei familii disfunctionale interactioneaza in mod diferit cu un vizitator misterios ce pare sa insufle solutii la problemele lor adanci.
Unul din primele filme ale lui Takashi Miike, filmat in 7 zile cu camera libera, ce deja ii poarta amprenta celebra in ceea ce priveste subiectul abordat si anume adevarurile incomode si reprimabile ale naturii umane.
In fata ochilor ni se desfasoara so sumedenie de activitati pa care nu le-am putea usor asocia cu lucruri care chiar se intampla in lume, desi suntem constienti ca psihologia/patologia gaseste si defineste elemente dupa ce a existat un precedent. Explicatia pentru acestea ar fi dubla: le vedem mai intai ca un experiment pentru a gasi raspuns la intrebarea unuia dintre personaje "ce ar trebui sa simtim in acest caz?!" si mai apoi ar putea fi o exagerare a efectelor interioare asupra omului - aici reprezentate simbolic prin actiuni cu un efect vizual puternic - cauzate printr-o retea de factori legate de cresterea si identificarea intr-o familie, ce poate dauna nu numai activ dar pasiv sau prin nepasare.
Finalul intareste aceste idei, dar din cauza stangaciei filmarii (oricat ar fi ea de intentionala) si elementelor dizgratioase dificil de urmarit, filmul nu e pentru oricine. Nici macar pentru asa-zisele elemente comice (inexistente...).
Regia: Takashi Miike
Cu: Ken'ichi Endô, Shungiku Uchida, Kazushi Watanabe
No comments:
Post a Comment