Happy New Year!

The Invention of Lying (2009)

Ricky Gervais isi pune iar geniul britanic in miscare.

O satira inteligenta la adresa importantei adaptarii, ajustarii adevarului in viata umana, in cultura, istorie si obiceiuri, arta si expresivitate. Pe de o parte arata goliciunea si futilitatea vietii umane in lipsa minciunii si in prezenta trairii si perceperii ad literam si pe de alta parte arata riscul experimentarii cu situatii lipsite de sinceritate in cazul exagerarii cu folosirea imaginatiei. Transmite un mesaj puternic nu prin enumerare de situatii benefice sau dezavantajoase din viata noastra curenta ci tocmai le contureaza prin absenta intr-o lume vida, rationala si practica. Si reuseste asta printr-un umor subtil si inteligent, un pic negru din cand in cand la care a convins sa adere o mana de figuri celebre ca Edward Norton, Philip Seymour-Hoffman, Jason Bateman, Tina Fey si multi multi altii.

Regia: Ricky Gervais, Matthew Robinson
Scenariul: Ricky Gervais, Matthew Robinson
Cu: Ricky Gervais, Jennifer Garner, Jonah Hill, Jeffrey Tambor, Louis C.K., Rob Lowe

Bound (1996)

M-am trezit gandindu-ma de vreo 3 ori la The Matrix in timpul vizionarii pana sa fac legatura mai mult decat evidenta prin fratii Wachowsky si asta s-a intamplat datorita unor miscari abile de camera care sunt cu siguranta baza stilului de filmare continuat in Matrix, impresie familiara care m-a cuprins de mai multe ori de-a lungul filmului, precum si prezenta lui Joe Pantoliano.

Succesul avut la o prima incercare cu un film indie probabil e sursa increderii financiare care a pus baza a ceea ce avea sa fie The Matrix mai tarziu.

Filmul de fata este un noir cu gansteri minimalist reusit, dupa o reteta cu elemente noi si neasteptate dar cu siguranta eficient si de efect. Tonul lasciv este nelipsit, desi intr-o directie mai putin intalnita pana acum, dar nu mai putin atragator, iar castul este extrem de bine ales cu o Jennifer Tilly care straluceste in tiparul care a lansat-o si care reprezinta modul in care prefer sa imi amintesc de ea, si cu o Gina Gershon rebela si masculina, subtila si furioasa. Nice one.

Regia: Andy Wachowski, Lana Wachowski
Scenariul: Andy Wachowski, Lana Wachowski
Cu: Jennifer Tilly, Gina Gershon, Joe Pantoliano, John P. Ryan, Christopher Meloni

Brittany Murphy (1977-2009)

O veste soc, la numai 32 de ani, Brittany Murphy a incetat din viata. O actrita minunata care inca mai avea multe de aratat. Un mic omagiu unde o putem vedea intr-unul din rolurile ei memorabile in Girl, Interrupted.

2012 (2009)

Filmele de genul acesta sunt unul din motivele pentru care lumea ajunge sa priveasca cinematografia, in special cea americana, ca pe ceva superficial, comercial, avid de profituri uriase si reclame costisitoare, facand ca cele cateva elemente de laudat de aceeasi nationalitate sa treaca neobservate, blamate sau aruncate la cos pe nedrept. Spre deosebire de alte productii care tot pe comercial se bazeaza dar mai depun si putin efort pentru o poveste cu un talc mai mult sau mai putin cliseic, cu umor inteligent strecurat, sau adrenalina foarte bine ... coregrafiata, aici nu vad nimic de laudat. Il aduc pe John Cusack bazandu-se pe sentimentul unanim ca e un tip simpatic, dar nu-i dau mare lucru de facut, ii dau un rol de nebun profetic lui Woody Harrelson dar il ravasesc prea repede, si mai adauga din cand in cand niscaiva replici umoristice obosite si gata ai un film. Rusine! Pentru ceva de laudat tot in tonul fatalist de sfarsit al lumii, dar cu ceva mai multa profunzime si arta, recomand din suflet un subapreciat - Deep Impact.

Regia: Roland Emmerich
Scenariul: Roland Emmerich, Harald Kloser
Cu: John Cusack, Amanda Peet, Chiwetel Ejiofor, Thandie Newton, Oliver Platt, Woody Harrelson, Danny Glover

High on music

Deeply personal...

High on music

Sunday the 13th...

High on music

Can't get this out of my head...

High on music

The Box (2009)

O experienta unica intr-adevar. Si ce mai pot spune, e ca pare sa fie ceva propriu regizorului desi nu am mai vazut decat un singur alt film de-al sau si anume Donnie Darko, dar asta spune de ajuns. Pe langa nedumerirea ce iti tine companie pana spre sfarsitul filmului, tonul deprimant si fatalist, inca de la primele cadre devine evidenta incercarea reusita zic eu nu numai de a recrea atmosfera care caracteriza lumea anilor '70 ci si de a simula un film realizat atunci, lucru observabil in orice, de la lumini, muzica teatrala, accentele de culoare bej, imaginea un pic cetoasa . Acest lucru este si ceea ce reuseste sa distraga de la un inceput desfasurat cam lenes. In rest tema se concentreaza in jurul naturii umane, si a liniei extrem de subtire intre bine si rau. Exista un judecator obiectiv care ajunge sa aprecieze ceea ce initial a condamnat, sub influenta unei ideii contradictorii ce incepe sa se contureze inclusiv in constiinta sa ce nu accepta abatere si anume ca orice om care a gresit poate ajunge sa dovedeasca un caracter admirabil si empatic si care merita a doua sansa . Exista cuplul de ... judecati, destul de reprezentativi pentru o mare parte din populatia umana, care desi au un sistem de considerente morale destul de strict, sub actiunea nevoilor si dorintelor personale, aleg varianta gresita sub pretextul temporar ca e doar o joaca, gluma si se poate actiona spontan doar de nerabdare si curiozitate.

Regia: Richard Kelly
Scenariul: Richard Kelly(adaptare), Richard Matheson (nuvela "Button, Button")
Cu: Cameron Diaz, James Marsden, Frank Langella

In Her Shoes (2005)

Nu m-as grabi sa-l numesc un chick flick, dar trebuie sa recunosc ca nu prea prezinta vreun element de interes pentru posibilii privitori masculini (poate doar prezenta lui Cameron), asa ca desi duce lipsa de clasicele clisee ale unui astfel de film, tot prin zona aia se invarte. Trei actrite minunate s-au intalnit aici pentru a face dovada de ceea ce se pricep ele cel mai bine. Cameron Diaz e atragatoare, zapacita, iresponsabila si incurca-lume, Toni Collette e cu capul pe umeri, interiorizata, realista si suferinda, iar Shirley MacLaine e bataioasa, atotstiutoare si datatoare de lectii de maturitate si responsabilitate. Stiu stiu, suna boring si a tear-jerker, dar povestea e minunat prezentata si suprinzatoare si de ce nu chiar originala, prezentand prin tipuri diferite de femei probleme adevarate, realitati dureroase si realitati imbucuratoare.

Nice one.

Regia: Curtis Hanson
Scenariul: Susannah Grant (scenariu), Jennifer Weiner (roman)
Cu: Cameron Diaz, Toni Collette, Shirley MacLaine, Mark Feuerstein

Law Abiding Citizen (2009)

Razbunare impotriva unui sistem corupt. Iar. Aduce totusi speranta in putina inovatie in ceea ce priveste strategia razbunatorului, din moment ce de la primele semne de coloana cerebrala, face totul spectaculos si cu sange rece. Cam ciudat contrastul dintre acceptarea mai mult sau mai putin tacuta de la inceput a unui asa-zis strateg asasin al guvernului si tenacitatea cu care ii ataca apoi 10 ani mai tarziu pe toti cei implicati in procesul de usurare e vietii vinovatilor. Ceva nu se leaga. Dar thriller-ul ramane thriller si suspansul e veritabil. Poate finalul cam anuleaza istetimea si misterul construite pana la acel moment, lasand parca un gust amar si de cerc incomplet. Personajul lui Jamie Foxx pot spune ca e destul de credibil si constant ca un novice ambitios la inceputul actiunii si un castigat cu mici urme de remuscari negate 10 ani mai tarziu pe cand inegalitatea personajului lui Gerard Butler nu e vina lui ci a scenariului.

Regia: F. Gary Gray
Scenariul: Kurt Wimmer
Cu: Gerard Butler, Jamie Foxx, Colm Meaney, Bruce McGill, Leslie Bibb, Regina Hall

High on music

Julie & Julia (2009)

Cu siguranta nu pentru toata lumea, dar un deliciu pentru gurmanzi, amatori bucatari, sau fanii lui Meryl Streep, si de ce nu ai lui Julia Child (se pare ca pentru SUA a reprezentat o adevarata piatra de hotar in evolutia culturii gastronomice, fapt ce o prezinta drept un nume foarte cunoscut - lucru de netagaduit mai ales atunci cand cei de la Saturday Night Live iti dedica un sketch).

Eu una am putut sa ma bucur de el din suflet. Nu numai ca mi s-a facut o pofta nebuna de orice specialitate gatita cu unt sau peste, dar totodata mi s-au sters (temporar) din memorie toate episoadele nefericite care constituie arhiva incercarilor mele esuate de a finaliza un proiect in bucatarie, ca urmare a entuziasmului meu instant cum ca posibilitatea ca eu sa fiu o adevarata eroina intr-ale gatitului chiar ar fi credibila. Nimic mai fals (am ars destule oale numai incercand sa fac ceai).

Lasand lucrurile astea la o parte pe care sunt sigura ca nu toti privitorii le-ar simti, filmul este so and so. Meryl Streep desigur ca este epica, poate un pic prea epica, desi transfigurarea este completa si cu atat mai uimitoare. Ei i s-a alaturat un Stanley Tucci discret si adorabil. Dar in ceea ce priveste povestea fanului obsedat de idolul sau, nu pot sa declar ca sunt pe deplin convinsa, sau poate pur si simplu privirea evenimentelor celor doua personaje din epoci diferite in paralel nu a fost chiar exact ceea ce as fi asteptat si gustat. Sincer , as fi preferat ca totul sa se concentreze pe povestea marelui nume in ale gastronomiei. Povestea secundara era de fapt poate necesara pentru toti acei privitori care s-ar putea identifica cu greselile, frustrarile, entuziasmul aparut din cand in cand ale personajului vizat, dar asta greseste tocmai prin prestabilirea unei audiente tinta destul de reduse. Si totodata lipsa acestei paralele ar anula tocmai importanta cartii care a inspirat filmul si titlul foarte potrivit. Deci concluzia ramane ca povestea a doua nu a fost convingator construita.

Regia: Nora Ephron
Scenariul:  Nora Ephron(scenariu), Julie Powell(carte "Julie & Julia"), Julia Child(carte "My Life in France"), Alex Prud'homme(carte "My Life in France")
Cu: Meryl Streep, Amy Adams, Stanley Tucci,Chris Messina

State Of Play (2009)

Investigatie jurnalistica in traditia lui All the President's Men si The Pelican Brief creata dupa modelul unui serial britanic. Cu munca de detaliu si intrigi

incurcate dar maiestreste imbinate, filmul este stralucit pana spre final, cand spulbera tot farmecul castigat pana la acel punct ca pe un castel de carti de joc printr-un twist nu doar surprinzator dar neplacut si anost si care anuleaza toata constructia alambicata a teoriilor la a care am fost partasi. Elementul subiectiv adaugat pionului investigator (lucru nu intru totul nemaintalnit pana acum, desi niciodata la asa mare intensitate) aducea ceva nou si cu placere si curiozitate primit, cu o vaga asteptare a simtului vindicativ pentru privitor, dar totodata a fost si sursa dezamagirii finale, si a catorva plot holes ce probabil mult mai frumos puteau fi umplute. Totusi in mare, macar pentru prima parte a sa, merita vazut. Si oricum niciodata nu imi refuz un film cu Russell Crowe. Si thumbs up pentru Helen Mirren. Iar!

Regia: Kevin Macdonald
Scenariul: Matthew Michael Carnahan, Tony Gilroy, Billy Ray(adaptare), Paul Abbott (seria tv)
Cu: Russell Crowe, Ben Affleck, Rachel McAdams, Helen Mirren, Robin Wright Penn, Jason Bateman, Jeff Daniels