High on music

The brilliant Bat For Lashes does it again! Ne demonstreaza inca o data ca isi merita cu varf si indesat incadrarea in grupul urmaselor lui Kate Bush si Tori Amos, cu piesa asta poate chiar mai mult decat cu oricare alta din cele doua albume ale ei (aminteste aici mai ales de o Tori a lui Boys for Pele). Enjoy!

Wall Of Shame

Vad filme multe. Din toate genurile, foarte des. Dar am tendinta sa prezint, laud, critic cu destul de putine exceptii doar filme un pic mai dark, twisted, psihologice, cu crime, thrills, horror etc sau pur si simplu clasice. Dar nu doar datorita vreunei preferinte de-ale mele, ci si pentru ca par printre putinele la care se mai depune efort, se cauta profunzime, care se evidentieaza prin originalitate, atentie pentru detalii, studii minutioase ale decorurilor, costumelor, muzicii, alegeri extrem de atente ale distributiei si intregii echipe. Ca dovada, iata o serie de filme din alt gen care m-au "incantat" in ultimul timp. A nu se considera totusi egalitate intre ele.

The House Bunny (2008) - film al carui singur atu este evidentierea talentului lui Anna Faris pentru comedie, lucru de netagaduit deja de mult timp; filmul este gol si fara rost si daca nu ar fi intalnit cuvantul Playboy de atatea ori, as avea mari indoieli ca a fost destinat vizionarii de catre adulti, so... de evitat.

Ghosts Of Girlfriends Past (2009) - cu o distributie bogata si impresionanta, merita vazut doar daca esti fan Matthew McConaughey sau Jennifer Garner; ca film este previzibil, fara prea mult umor, sau atat cat e e cam superficial, si se vrea o lectie pentru cei care trec pasager prin viata, dornici doar de distractie si abateri fara consecinte pe termen lung - right... s-a mai facut, se stie, era inutil.

Confessions Of A shopaholic (2009) - chick flick cat se poate de evident, inegal, imperfect, cu umor foarte usor, si fara batai de cap, dar salvat cat de cat de actrita adorabila din rolul principal, convietuitoarea din real-life a lui Sacha Baron Cohen a.k.a. Brüno, Borat sau Ali G, si anume roscata mignona Isla Fisher, si de aparitia surpriza, mereu placuta a lui Hugh Dancy.

Dodgeball: A True Underdog Story (2004) - incerc sa gasesc ceva bun de spus - greu, foarte greu - nu pot sa ma leg decat de cele cateva cameo de la Lance Armstrong, Chuck Norris.. si altii sau cei cativa mereu prezenti guest stars ca Jason Bateman sau Hank Azaria sau tandemul dusmanos intre personajul lui Ben Stiller si al lui Christine Taylor - cuplu casatorit de ceva ani buni in viata reala. In rest filmul plictiseste si..atat.

Zack And Miri Make A Porno (2008) - titlul si regizorul (Kevin Smith) promiteau foarte mult, dar nu se tin nici pe jumatate de cuvant; cu momente stupide, cu momente fara rost, cu umor superficial si grosolan, filmul are totusi si niscaiva bile albe, cum ar fi alegerea celor doi interpreti principali, surse ale celor cateva momente bune ale filmului, precum si discursul foarte funny gay very friendly si nu numai a lui Justin Long, in fata "jumatatii" sale Brandon Routh - noul Superman.

The Brothers Bloom (2008)

Adorabil! Nici nu e de mirare ca printre atatea comedii superficiale cu adevaruri urate si cereri in casatorie, o asemenea bijuterie a fost pe nedrept trecuta cu vederea. Asta e lumea in care traim. Oamenii nu mai au timp si rabdare si nici intelegere pentru subtil, umor fin, si adevarate performante actoricesti in comedie. Cu o echipa de actori unul si unul, si o poveste originala si cu un adevarat gust pentru aventura, cu un scenariu extrem de reusit, construit cu migala pana la ultimul detaliu, cu multa culoare si atmosfera aventuroasa, cu peisaje impresionante si locuri de pe glob de vis, filmul reuseste sa induca o stare euforica de dorinta de viata si noutate, de risc si de lipsa de rutina si cotidian, reabilitand speranta umanitatii in dragoste, o a doua sansa, prietenie, incredere si pofta de nou. Rachel Weisz e adorabila ca zanateca Penelope, Adrien Brody, slick as always si avem si trei aparitii supriza: una deghizata totusi de la Maximilian Schell si una de la Robbie Coltrane, precum si una de la revelatia din 2006 din Babel - Rinko Kikuchi - personificand o enigmatica, exploziva si iar tacuta japoneza passe-partout. Adorabil!

Si sa mai spui ca lucrurile nu se mai fac ca altadata.

Regia:Rian Johnson
Scenariul:Rian Johnson
Cu:Rachel Weisz, Adrien Brody, Mark Ruffalo, Rinko Kikuchi, Robbie Coltrane, Maximilian Schell

High on music

Takes your breath away and does the breathing for you...

High on music

dreamy...

The Brøken (2008)

Thriller/horror psihologic de atmosfera. Foarte frumos mentinuta tensiunea si nedumerirea si curiozitatea frustranta pana la capat, cand ni se ofera ca rasplata un plot twist de mai mare dragul, reusit doar pe jumate din cauza neclaritatilor si intrebarilor ce inca stau in picioare. Traducere: se termina ca-n tren. Lena Headey e excelenta ca de obicei cu toata expresia ei incruntata trade-mark de acum; avem de-a face si cu o aparitie placuta a lui Richard Jenkins din pacate prea putin exploatata; in rest avem cateva personaje mai mult sau mai putin mecanice, desi cu siguranta asta se si dorea, filmul fiind dus in spate pur si simplu de atmosfera, una excelent personificata printr-o impresie generala de cosmar, cu pauze apasatoare de tacere, cu ganduri si idei doar pe jumatate formulate, cu intreruperi de logica si flashbacks.

Regia:Sean Ellis
Scenariul:Sean Ellis
Cu: Lena Headey, Richard Jenkins, Ulrich Thomsen,Michelle Duncan, Asier Newman, Melvil Poupaud

High on music

Queen and princesses of pop.
Dovezi ca popularitatea lor mai mult sau mai putin suparatoare nu este intamplatoare deloc. Daca stirile scandaloase si controversele ajung inaintea dovezilor valorii lor artistice, atunci e doar rezultatul ignorantei.