Macbeth (2015)

Macbeth, o capetenie locala scotiana, incepe sa aiba ambitii neortodoxe dupa ce primeste prevestiri de la trei vrajitoare legate de devenirea sa ca rege al Scotiei.

O ecranizare minunata a celebrei tragedii Shakesperiene. Desi toata lumea vorbeste in rima, autenticitatea te loveste la fiecare scena, fie ea de lupta fie de monolog depresiv. Vorbit in engleza Evului Mediu, e recomandata vizionarea cu subtitrare in engleza, deoarece limba lui Shakespeare - ceea de zi cu zi la vremea ei - include multe cuvinte arhaice si prescurtari de cuvinte pentru a pastra ritmul liric. 

Personajele principale comit fapte fara scuza, dar producatorii au decis sa le creeze un context ce ar putea explica starea mentala a acestora cand au ales calea negativa: Macbeth si sotia sa isi ingroapa un copil in prima scena din film. Dar apoi continuie cu evolutia mentala prescrisa de Shakespeare: paranoia si vinovatie fara limita ce sunt palpabile si reusesc sa traverseze bariera ecranului.

Regia: Justin Kurzel

Cu: Michael Fassbender, Marion Cotillard, Paddy Considine, David Thewlis, Sean Harris, David Hayman, Elizabeth Debicki

Rating: 9/10

Also read in English

Public Enemies(2009)

Momentul mult asteptat (mai bine de jumatate de an:D) a sosit. Public Enemies a ajuns si la un theater near ... me. Nu a fost nimic din ce ma asteptam, but it did blow me away. Nu poti intra in sala cu prejudecati, asteptari (bazate pe experientele Mann precedente, sau nici macar cele cu protagonistii) caci nimic nu se va adeveri.

Mann nu judeca, nu caracterizeaza, nu infrumuseteaza, nu imbraca in haine frumoase, nu caricaturizeaza, nu parodiaza si nici nu amplifica linia uratului. El doar arata si lasa la latitudinea privitorului analiza. Si precum vorba "Beauty is in the eye of the beholder", parerile, impresiile, trairile si toate cele induse de film sunt atat de variate precum sunt variate firile si caracterele. Cei mai multi vor un film care sa le spuna ce sa gandeasca, pe cine sa placa, pe cine sa urasca si de ce.

Lor n-o sa le placa acest film. Nu-i va lasa dusi de val catre o tinta finala fixa, aceeasi pentru toti. Te obliga la analiza, la nesiguranta, recunoasterea unor imperfectiuni, adaugirea acestora la multimea de premise, si de obicei sentimentul de confuzie ii duce pe cei mai multi la o singura concluzie "Nu mi-a placut filmul/Am adormit". Pe un fundal de muzica foarte bine aleasa din partiturile vremii - anii '40- folosita cu zgarcenie in momentele vrute romantizate, iar in restul scenelor deloc, actiunea se desfasoara aproape real, zgomotos, stangaci, ce mai - o portretizare perfecta, neidealizata.

Johhny e charismatic (duh!), placut de toti, sigur pe el, sensibil si impulsiv si nu se lasa oprit de obstacole si vede mereu ziua insorita de maine chiar si dupa zidul amenintator care-i blocheaza vederea. Bale, antagonistul sau, e realist, eficient, tot sigur pe el, dar totusi un pic subiectiv in vanatoarea sa, obsedat, nu de eradicarea raului ci de eradicarea raului imediat dupa eliminarea lui Dillinger - de unde si frecvent folosita replica "was it Dillinger?". Figura incocenta a povestii este intruchipata divin de Marion Cotillard, o femeie ghidata de dragostea ei si intarita de forta acesteia, victima a imprejurarilor, sinceritatii sentimentului ei, si puterii sale de daruire.

O experienta de repetat cu proxima ocazie.