Vampyr (1932)

Un tanar obsedat de supranatural si ocult nimereste in mijlocul unei familii lovite de tragedie.

Un clasic al genului de groaza filmat in alb-negru si folosind sunet, primul film de acest fel al lui Carl Dreyer, pentru care acesta a trebui sa ia lectii speciale. Cu un personaj principal foarte asemanator cu fanii genului cinematografic de fata si o echipa de actori fara pregatire cu putine exceptii, filmul impresioneaza prin stilul oniric folosit cu jocuri de umbre si suprapuneri de imagini ce reprezinta efecte speciale eficiente in zilele de inceput ale istoriei acestora. Povestea este un pic amestecata si derutanta in unele momente, dar acest lucru este in ton cu impresia de vis cosmar dorita de regizor.

Regia:  Carl Theodor Dreyer    

Cu: Julian West, Maurice Schutz, Rena Mandel, Sybille Schmitz

Rating: 9/10

Also read in English

La Passion de Jeanne d'Arc (1928)

Ultimele zile din viata lui Ioana d'Arc.

Un film clasic, printre primele capodopere ale celei de-a 7-a arte, mut si alb-negru. Datorita unui efort in a-l restaura in 1985, filmul poate fi inca vazut si astazi. Bazat pe transcrierile reale ale procesului si impartit in 3 etape: procesul, argumentele/indoielile si arderea pe rug, filmul prezinta abil suferinta unei simple Ioana, cu credinta de neclintit si reactii complet naturale si aproape naive la incercarile de manipulare ale fortelor politice ce sprijineau atacatorii englezi. Carl Dreyer era abil in a folosi uneltele vremii, astfel se concentreaza pe intensitatea figurilor personajelor (mai ales pe cea a lui Maria Falconetti), cu restul actiunii amplificate prin interpuneri de scene abil filmate si unghiuri inteligente, cu un stil usor de rezumat ca "eficienta prin minimalism".

Regia:  Carl Theodor Dreyer    

Cu: Maria Falconetti, Eugene Silvain, André Berley, Maurice Schutz

Rating: 8/10

Also read in English

Gaslight(1944)

Thriller in cel mai pur sens al cuvantului. Pe vremea cand nu se apela la efecte speciale prea demne de bagat in seama, cand lucrurile horrific vizual cel putin nu erau admise de cenzori, iata ca acest film te face sa te cutremuri odata cu protagonista la trairile, sunetele, imaginile care i se perinda prin imaginatia sa chipurile de bolnava. Interpretarea ei (pentru necunoscatori e vorba de Ingrid Bergman) impecabila si rasplatita cu un Oscar este chiar ceea ce te ajuta sa traiesti odata cu ea atat de viu si dureros drama, neputinta, confuzia, oroarea la gandul lipsei de control si de memorie, neincrederea data de vaga stapanire de sine din unele momente. Desi duce unele lipsuri la categoria intriga sau chiar la deznodamantul eliberator, cam optimist si putin probabil intr-o situatie reala, nu poti sa nu admiri subtilitatea manipularii treptate a psihicului la inceput stabil al unei femei perfect normale, dar devenit teribil de gingas si sensibil in urma sugestiilor fine dar mereu repetate de sotul de o malitiozitate incredibila. Charles Boyer o face pe diabolicul cu un sange rece si o stapanire de sine delicioase, cu un autocontrol aparent si de netagaduit pana in momentul in care aflam ca pana si el este ghidat de lipsa de rezistenta in fata valorilor materiale.