So dissapointed that I could cry...
Ma asteptam la controversa, la violenta gratuita but clever, la umor negru, sarcasm, personaje fascinante, memorabile, pe care le condamni si le admiri in ascuns, replici inteligente, dialog, foarte mult dialog, cu aparent calm si timeouturi impanzite cu acestea si multe multe. Nu zic ca au lipsit cu desavarsire dar nici nu au fost acolo. Prezenta lui Tarantino s-a facut simtita si recunoscuta doar in primul capitol, caruia nu am nimic sa-i reprosez, este curat si indiscutabil punctul culminant al artei sale in filmul acesta. Cate s-au scris despre filmul asta, cati au fost fascinati si l-au aclamat si ridicat in slavi. Chiar te face sa te intristezi. E o dovada a faptului ca foarte putini pot recunoaste si se pot bucura de genialitatea lui Tarantino. A devenit un standard, un tipar in care lumea il incadreaza pe el insusi, fara a mai sta sa judece incadrarea, care deja poate exista fara ajutorul creatorului, si fara efort in plus din partea acestuia. Orice film va scoate, are prestabilita o eticheta, si lumea abia daca va astepta sa-l vizioneze pentru a i-o atribui. Well, pentru a te putea bucura de creatii originale Tarantino, si pentru a-l putea impulsiona sa depuna efortul pentru a fi...el, atunci trebuie sa-ti calci pe inima si sa renunti la eticheta pregatita pentru a recunoaste cand acesta a cam dat gres. Nu e un film in intregime nereusit, are momentele sale, nelipsita ironie si umor, mai putin subtil aici, dar prezent, dar asta doar ma face sa ii pot recunoaste istetimea autorului, dar nu si genialitatea lui. Ah si de mentionat doua figuri care si-au facut simtita si de neuitat prezenta: Cristoph Waltz(Landa) si Melanie Laurent(Shosanna) plus Michael Fassbender (Hicox) care a ocupat prea putin timp pelicula.
Scenariul:Quentin Tarantino
Cu: Brad Pitt, Melanie Laurent, Christoph Waltz, Eli Roth, Diane Kruger, Michael Fassbender,Til Schweiger
No comments:
Post a Comment