Watchmen(2009)

Nu stiu de ce am auzit murmurele nemultumite legate de el pentru ca filmul este pur si simplu brilliant. M-am trezit dupa primele 5 minute sperand ca va continua in aceeasi nota, linie, ritm si subtilitate(da...ati citit bine:P) si asta pentru ca prima scena mai importanta este mindblowing, cu a genius's touch. Actiune, lupte mecanice, cu zoom, slow motion, tough attitudes, si totul pe un fundalul muzical adorabil si ironic al lui Unforgetable-ul de neuitat al lui Nat King Cole. Si asteptarile mi-au fost, iar, depasite. Pana si momentele care ar trebui prin definitie sa fie penibile capata rost si importanta si totul se imbina frumos, coordonat, fara sa plictiseasca nici un moment. Nimic din ce ai astepta de la un superhero movie nu regasesti aici decat poate dah.. costumele. Muzica e grozava si contine titluri suprinzatoare din 70s oldies (Jimmy Hendrix, Leonard Cohen and then some...), alese aproape de fiecare data intr-un ton opus actiunii in desfasurare. Replici directe, cateodata funny, cateodata doar ironice. Oameni imperfecti, cu trairi umane, nesiguranta, mixed feelings, care devin de neinvins cand se ascund dupa mastile de toate zilele(o singura exceptie desigur- dar e permisa) si un villain perfect, rece si calculat si greu de dibuit, construit sub premisa ca linia dintre bine si rau este foarte subtire, lucru rar in filmele de gen cand totul este ori alb ori negru... Si regizorul nici nu se ascunde sub atat de utilizatele impachetari ale realitatilor (vorba vine) mai urate si mai putin usor de digerat de publicul mai sensibil si usor de ofensat. Ah si foarte tare replica "si Hitler era vegetarian". Nu stiam:P.

Also read in English