La Migliore Offerta / Deception (2013)

Un expert evaluator de arta, singuratec si plin de fobii intalneste o clienta care il intriga mai mult decat colectia personala de capodopere portrete feminine.

Un film de Giuseppe Tornatore (The Legend of 1900, Nuovo Cinema Paradiso, Malena) cu Geoffrey Rush in rolul principal. Asta ar trebui sa fie de ajuns sa atraga publicul potrivit.

Un film sensibil, cu si despre oameni sensibili, creeaza initial sentimente contradictorii legate de egalitatea sexelor, curand daramate de ideea unui om cu sensibilitati atat de diferite realitatii din jurul sau incat ajunge sa isi construiasca propria lume in care se simte acceptat, complet si in elementul sau, amanand/anuland fericiri ce ii sunt (doar aparent) interzise.

Daca pe alocuri aminteste de Cet Obscur Objet Du Desir, aceasta este o paralela nedreapta, personajul de fata fiind un individ complet special, la polul opus superficialitatii expuse in filmul lui Buñuel.

Bonus: povestea ascunde destule atractii si pentru publicul ce nu este amator de filme prea emotionale.

Regia/scenariu: Giuseppe Tornatore

Cu: Geoffrey Rush, Jim Sturgess, Donald Sutherland, Sylvia Hoeks, Dermot Crowley, Liya Kebede

Rating: 9/10

Also read in English

The House That Jack Built (2018)

Un psihopat cu idei intense de grandomanie prezinta istoria crimelor sale alegand 5 evenimente precise cu importanta pentru evolutia sa.

Inca un film al lui Lars von Trier care a facut publicul de la Cannes unde a fost aratat in premiera sa paraseasca sala de cinema devreme. 

Clar de la inceput, nu este pentru oricine. 

Este si lungut, dar nu asta e problema. 

Problema vine de la scenele greu de urmarit din cauza violentei nefiltrate si socului alegerilor ce nu sunt oprite de nici un tabu. Acestea sunt elementele ce apar in mod frecvent si pot opri audienta din a avea rabdare sa discearna frumosul din dialog sau dinspre finalul peliculei, si nu este ceva de condamnat deoarece regizorul a creat intentionat aceasta situatie in detrimentul propriei sale arte. Si asta probabil din cauza ca realismul si lipsa de filtre fac parte din arta pentru care este cunoscut si artistul nu a vrut sa se contrazica singur... Probabil.

Ma balansez intre consideratia ca regizorul este doar foarte narcisist si grandoman el insusi ori ne arata foarte istet si elaborat cat de usor poate cineva manipula idei despre arta, frumos si umanitate pentru a inteti importanta unor idei gresite, folosite in scopuri contrare ideologiilor initiale. A doua optiune de fapt nu o anuleaza pe prima, deoarece regizorul este cel ce controleaza acea manipulare...

Matt Dillon este extrem de credibil si oribil, probabil a fost si va fi uitat la toate premiile din cauza renumelui negativ al filmului. Portretizarea unui suferind de tulburare obsesiv-compulsiva este extrem de realista si as spune chiar comica. Un pic de umor vine si de la situatiile in care protagonistul pare norocos in situatii foarte riscante.

Nu e un film prost sau urat, va cauza multe ganduri si analize, dar va avea efecte negative in prima instanta, probabil chiar si dupa finalul semi-eliberator. Doar pentru curajosi care stiu la ce sa se astepte!

P.S.: Scenele ce implica animale au aprobarea PETA, deci nu sunt reale.

Scenariu/Regia: Lars von Trier
Cu: Matt Dillon, Bruno Ganz, Uma Thurman, Riley Keough, Sofie Gråbøl, Jeremy Davies

Also read in English