Under the Silver Lake (2018)

Sam is a jaded young man who uses the sudden disappearance of a neighbor he met only for one evening as an excuse to start an investigation in which he uncovers mysteries and coincidences.

'Under The Silver Lake' is a film in a noir style and yet modern in technique and art. It follows an unusual narrative thread, guided by cryptographic elements and the instinct and curiosity of a pseudo detective. It leaves the viewer full of doubt about there actually being a conspiracy worth discovering, but at the same time, hypnotized by the attraction and beauty of the events unfolding before their eyes, not unlike the main character.

Some might liken the art and effect of this film to the early reactions to watching Twin Peaks back in the day. It deserves repeated viewings to be experienced and judged properly.

Director:  David Robert Mitchell      

With: Andrew Garfield, Riley Keough, Topher Grace, Callie Hernandez

Rating: 9/10

The Guilty (2021)

A demoted policeman becomes intensely involved after getting a call from a kidnapped woman while he works on the 911 call service.

'The Guilty' is another cop thriller by Antoine Fuqua. Intense as usual, but different in style, mainly due to the lack of visual presence of all the characters except for Jake Gyllenhaal's, which sometimes reminds the viewer of 'Locke' (with Tom Hardy). The idea of ​​the story has its merits, but it is predictable at times, however that does not decrease the suspense or the intensity of the eyes and the acting of Jake Gyllenhaal who as usual gives everything he has in another somewhat unusual role.

Director:  Antoine Fuqua   

With: Jake Gyllenhaal, Riley Keough, Peter Sarsgaard, Christina Vidal, Paul Dano

Rating: 8/10

The Devil All the Time (2020)

Mini povesti ale unor personaje cu intenții și acțiuni îndoielnice ce sunt conectate între ele fie geografic, fie prin sânge sau de elemente pur întâmplătoare. 

Un film drama ce concentrează cele mai îndoielnice caractere posibile într-un exercițiu in a evidenția diversitatea fațetelor umane. Autorii au probabil anumite convingeri legate de existenta unei sorti și a moștenirii păcatelor părinților și legate de karma ce sunt discutabile dar tabloul rezultat este convingător, bine pus în valoare, și un bun predicator al prezentei unei organizări quasi-aleatoare în evenimentele sorții umane. 

Regia: Antonio Campos    

Cu: Donald Ray Pollock, Bill Skarsgård, Tom Holland, Haley Bennett, Sebastian Stan, Riley Keough, Jason Clarke, Robert Pattinson, Eliza Scanlen

Rating: 8/10

Also read in English

The House That Jack Built (2018)

Un psihopat cu idei intense de grandomanie prezinta istoria crimelor sale alegand 5 evenimente precise cu importanta pentru evolutia sa.

Inca un film al lui Lars von Trier care a facut publicul de la Cannes unde a fost aratat in premiera sa paraseasca sala de cinema devreme. 

Clar de la inceput, nu este pentru oricine. 

Este si lungut, dar nu asta e problema. 

Problema vine de la scenele greu de urmarit din cauza violentei nefiltrate si socului alegerilor ce nu sunt oprite de nici un tabu. Acestea sunt elementele ce apar in mod frecvent si pot opri audienta din a avea rabdare sa discearna frumosul din dialog sau dinspre finalul peliculei, si nu este ceva de condamnat deoarece regizorul a creat intentionat aceasta situatie in detrimentul propriei sale arte. Si asta probabil din cauza ca realismul si lipsa de filtre fac parte din arta pentru care este cunoscut si artistul nu a vrut sa se contrazica singur... Probabil.

Ma balansez intre consideratia ca regizorul este doar foarte narcisist si grandoman el insusi ori ne arata foarte istet si elaborat cat de usor poate cineva manipula idei despre arta, frumos si umanitate pentru a inteti importanta unor idei gresite, folosite in scopuri contrare ideologiilor initiale. A doua optiune de fapt nu o anuleaza pe prima, deoarece regizorul este cel ce controleaza acea manipulare...

Matt Dillon este extrem de credibil si oribil, probabil a fost si va fi uitat la toate premiile din cauza renumelui negativ al filmului. Portretizarea unui suferind de tulburare obsesiv-compulsiva este extrem de realista si as spune chiar comica. Un pic de umor vine si de la situatiile in care protagonistul pare norocos in situatii foarte riscante.

Nu e un film prost sau urat, va cauza multe ganduri si analize, dar va avea efecte negative in prima instanta, probabil chiar si dupa finalul semi-eliberator. Doar pentru curajosi care stiu la ce sa se astepte!

P.S.: Scenele ce implica animale au aprobarea PETA, deci nu sunt reale.

Scenariu/Regia: Lars von Trier
Cu: Matt Dillon, Bruno Ganz, Uma Thurman, Riley Keough, Sofie Gråbøl, Jeremy Davies

Also read in English