Sunt fana filme de spionaj, ca sa nu mai spun fana a unui casting ce cuprinde numele lui Gary Oldman, si eu pot spune cu mana pe inima ca mi-a placut acest film. Subiectiv vorbind. Dar obiectiva incercand sa fiu, imi dau seama ce anume ar putea sa nu prea functioneze cum a fost planuit in chimia regie-scenariu-desfasurare-privitor. Povestea este destul de imbarligata si complexa inca din originile sale romanesti. Astfel planurile (a)temporale suprapuse, dese, si mai ales destul de scurte incat sa ia prin suprindere tranzitia, cand aceasta este inca observabila, incalcesc si mai tare firul naratiunii si fac foarte grea urmarirea ei constienta si mereu pe faza. Fiecare din secventele suprapuse constituie impresii de genuri foarte diferite, unele sunt amintiri cu impact emotional puternic, altele sunt detalii tehnice important de retinut pentru legarea povestii. Astfel a trebuit sa depun un efort constient pentru retinerea multimii de detalii cu care privitorul este bombardat, fara desfasurare liniara, fara legaturi evidente, cel putin pana la deznodamant. Finalul este dur si rational, emotional si rece in acelasi timp, dar cu siguranta isi face amprenta simtita. Astfel, acesta impreuna cu distributia impresionanta ce mai cuprinde nume ca John Hurt, Colin Firth, Tom Hardy, Mark Strong, Benedict Cumberbatch sau Ciarán Hinds, reprezinta elemente care cantaresc greu in critica ecranizarii.
Regie: Tomas Alfredson
Scenariu: Bridget O'Connor, Peter Straughan, John le Carré (roman)
Cu: Gary Oldman, John Hurt, Colin Firth, Tom Hardy, Mark Strong, Benedict Cumberbatch, Ciarán Hinds, Toby Jones