Eternal Sunshine Of My Not So Spotless Mind

Tinker Tailor Soldier Spy (2011)

2012-01-15T14:42:00.002+03:00

Funt fana filme de spionaj, ca sa nu mai spun fana a unui casting ce cuprinde numele lui Gary Oldman, si eu pot spune cu mana pe inima ca mi-a placut acest film. Subiectiv vorbind. Dar obiectiva incercand sa fiu, imi dau seama ce anume ar putea sa nu prea functioneze cum a fost planuit in chimia regie-scenariu-desfasurare-privitor. Povestea este destul de imbarligata si complexa inca din originile sale romanesti. Astfel planurile (a)temporale suprapuse, dese, si mai ales destul de scurte incat sa ia prin suprindere tranzitia, cand aceasta este inca observabila, incalcesc si mai tare firul naratiunii si fac foarte grea urmarirea ei constienta si mereu pe faza. Fiecare din secventele suprapuse constituie impresii de genuri foarte diferite, unele sunt amintiri cu impact emotional puternic, altele sunt detalii tehnice important de retinut pentru legarea povestii. Astfel a trebuit sa depun un efort constient pentru retinerea multimii de detalii cu care privitorul este bombardat, fara desfasurare liniara, fara legaturi evidente, cel putin pana la deznodamant. Finalul este dur si rational, emotional si rece in acelasi timp, dar cu siguranta isi face amprenta simtita. Astfel, acesta impreuna cu distributia impresionanta ce mai cuprinde nume ca John Hurt, Colin Firth, Tom Hardy, Mark Strong, Benedict Cumberbatch sau Ciarán Hinds, reprezinta elemente care cantaresc greu in critica ecranizarii.

Regie: Tomas Alfredson
Scenariu: Bridget O'Connor, Peter Straughan, John le Carré (roman)
Cu: Gary Oldman, John Hurt, Colin Firth, Tom Hardy, Mark Strong, Benedict Cumberbatch, Ciarán Hinds, Toby Jones

Los ojos de Julia (2010)

2012-01-13T00:21:00.000+03:00

O femeie se confrunta cu pierderea vederii, misterul mortii surorii ce-i impartasea boala si slabirea treptata a increderii reciproce in persoanele pana de curand apropiate.

Thriller de stofa clasica, ridicol exact cat trebuie si cu intriga si mister cat incape. Pus in miscare de actori credibili, unii chiar foarte talentati, cu o atmosfera misterioasa intretinuta de un ritm de desfasurare perfect acordat si o imagine in culori tomnatice, reuseste sa duca spectatorul pana la final intr-o senzatie de curiozitate si nerabdare bine intretinute. Warning: regula cunoscuta de toata suflarea cinefila (horrorfila mai ales) cum ca tortura aplicata asupra ochiului nu se desfasoara niciodata in vazul lumii (Un Chien Andalou nu se pune) este ostentativ incalcata.

Regie: Guillem Morales
Scenariu: Guillem Morales, Oriol Paulo
Cu: Belén Rueda, Lluís Homar, Pablo Derqui

The Girl With The Dragon Tattoo (2011)

2012-01-07T17:12:00.001+03:00

Praise the lord, exact asta asteptam! Dupa ce primul teaser trailer de acum ceva luni bune m-a facut sa ma delectez cu intreaga trilogie tiparita, amanata pe nedrept pana la acel moment, acum unul din regizorii mei preferati reuseste sa aduca la viata aproape fara cusur volumul meu preferat dintre cele 3. Distributia a fost perfect aleasa. Noomi Rapace - cea ce a adus-o la viata pe Lisbeth in ecranizarea suedeza- desi ar fi fost ideala in rol, a refuzat si a fost inlocuita cu succes zic eu de mult mai delicata Rooney Mara (o sa mai auzim de fata asta), iar Daniel Craig se confunda complet cu portretul imaginat in cuvinte scrise al lui Mikael Bloomkvist. Scenariului i se aplica mici modificari pe ici pe colo fata de original, dar sa-i spunem doar licenta poetica, caci David Fincher este unul dintre cei ce si-o permit. Intriga este construita in acelasi ritm ca in carte, revelatiile vin la fel de pline de suspans, atmosfera este intretinuta aproape pe nesimtite de mici subterfugii vizuale si auditive foarte subtile, iar spectatorul nu este deloc scutit de intensitatea nici unei trairi, incomode (da sunt multe momente din astea) sau nu, deoarece totul este replicat ca in carte si oferit catre vizionare.

Stieg Larsson se rasuceste in mormant acum, dar de satisfactie.

Regie: David Fincher
Scenariu: Steven Zaillian (adaptare), Stieg Larsson (roman)
Cu: Daniel Craig, Rooney Mara, Christopher Plummer, Stellan Skarsgård, Robin Wright, Joely Richardson, Goran Visnjic, Geraldine James

The Innkeepers (2011)

2012-01-04T20:56:00.000+03:00

In sfarsit o comoara in domeniul groazei. Trecuse cam multisor de la ultima. Incepe foarte static, si continuie cam tot asa ceva mai mult de jumatate de film, lucru care probabil va enerva un procent deranjant de mare dintre cei ce-l vor viziona. Dar in realitate acest lucru nu reprezinta decat o tranzitie care aduna tensiunea si mareste misterul, si asigura inclusiv un pic de constructie de personaje care aproape involuntar reusesc sa iti gadile curiozitatea. Partea finala, fundamental opusa ca desfasurare si impact, vine pe nesimtite, te ia pe sus si ia sfarsit brusc, lasandu-te confuz si inspaimantat, fara sa raspunda la intrebarile stivuite pe parcurs sau sa dea satisfactia unui cerc inchis, intr-un mod complet original si neasteptat.

Regia: Ti West
Scenariu: Ti West
Cu: Sara Paxton, Pat Healy, Kelly McGillis

The Change-up (2011)

2011-12-29T13:11:00.002+03:00

6,4. 6,4?! (nota pe imdb in momentul curent) Lumea s-a prostit de tot. Comedie total neverosimila, pe un subiect epuizat inca dinaintea celor mai recente ecranizari, total lipsit de umor, bazat complet pe fart jokes si clisee ale marilor revelatii in viata, ia cu usurinta locul celui mai prost film pe care l-am vazut in perioada recenta. Nu bag in seama de obicei aici filme de teapa asta, dar lumea trebuie sa stie! De evitat cu cea mai incapatanata persistenta!

Regie: David Dobkin
Scenariu(cica): Jon Lucas, Scott Moore
Cu: Jason Bateman, Ryan Reynolds, Leslie Mann, Olivia Wilde

P.S. : Filmul m-a facut sa pun la cale urmatoarea lista:
Very Bad Movies

A Perfect Getaway (2009)

2011-12-25T12:45:00.003+03:00

Un cuplu de proaspat casatoriti cauta si gasesc aventuri in insulele din Hawaii.

Un thriller decent, entertaining si cu actori charismatici. Cadrul natural ofera imagini majestice, ritmul actiunii este bine calculat si ofera o proportie satisfacatoare de intriga versus detalii introductive, iar deznodamantul ofera si suprize twist-uitoare.

Regie: David Twohy
Scenariu: David Twohy
Cu: Milla Jovovich, Steve Zahn, Timothy Olyphant, Kiele Sanchez, Marley Shelton, Chris Hemsworth

Immortals (2011)

2011-12-18T05:33:00.002+03:00

Fan 300? Fan Spartacus: Blood and Sand? Asta e filmul pentru tine. Nu se rusineaza deloc sa ofere violenta gratuita si perfect coregrafiata (incercati sa filtrati senzatia de oroare pentru a putea recunoaste cu adevarat maiestria unor oameni dedicati si migalosi care au pus la punct intr-un mod cu totul artistic si poetic niste scene sangeroase si greu digerabile). Cu o distributie bogata cu nume populare in perioada mai recenta si avand la dispozitie un arsenal de efecte speciale si o istorie precedenta bogata ca masura a limitei de atins, filmul de fata reuseste sa impresioneze si mai tare decat cele mentionate prin insasi cutezanta de a pune privitorul la incercari si mai intense decat acesta se asteapta. Desi pe ici pe colo se desfasoara destule scene lenese si trase de par, momentele de oroare, de lupta reusesc sa-i restabileasca stacheta acolo unde renumele i-au fixat-o initial. O desfatare!

Regia: Tarsem Singh
Scenariu: Charley Parlapanides, Vlas Parlapanides
Cu: Henry Cavill, Mickey Rourke, John Hurt, Luke Evans, Freida Pinto, Joseph Morgan, Stephen Dorff

Dream House (2011)

2011-12-17T15:52:00.000+03:00

O munca de foarte bine pus la punct PR, o distributie de milioane, m-au facut sa astept cu nerabdare vizionarea acestui film timp de luni de zile, facandu-ma sa sper ca va avea un efect asupra mea de cel putin aceeasi intensitate ca si sub-apreciatul Insidious. A venit si momentul mult asteptat. Dupa un inceput lenes de film de familie, cateva strecurari de mister intrigant, vine si momentul cliché al descoperirii personajului principal ca realitatea pe care o cunoaste nu e chiar batuta in cuie. Cu toata atentia concentrata pe personajul lui Daniel Craig, lasa complet uitata si nepusa in valoare prezenta unor valori ca Elias Koteas sau Naomi Watts, dand la iveala un deznodamant aproape stupid in banalitatea lui. Nu dau mai multe detalii ale actiunii, dar pot spune ca din aceeasi categorie se pot gasi alegeri mult mult mai inspirate (vezi Shutter Island sau The Others).

Regie: Jim Sheridan
Scenariu: David Loucka
Cu: Daniel Craig, Rachel Weisz, Naomi Watts,Elias Koteas, Marton Csokas

Fright Night (2011)

2011-11-27T15:08:00.002+03:00

Nu am crezut ca am sa ajung vreodata sa spun despre un remake ca mi-ar fi placut mai mult decat originalul, dar exact asta mi s-a intamplat in cazul de fata. Au luat elementele care au functionat in primul (vezi scena cu gura nenatural deschisa a proaspat transformatei Amy) si le-au amestecat cu elemente noi: vanatorul de vampiri este un blazat si modern Russell Brand, vampirul este o specie noua (mediteraneeana!), mai puternica ce prefera compania celor asemeni lui, au calculat o dozare mult mai buna a elementelor comice versus elemente de actiune, mult mai intense si dese si evident binevenite, mai ales intr-un context cinematografic in care legenda sangeroasa s-a inmuiat rusinos si a devenit o gluma. Foarte simpatic si cameo-ul lui Chris Sarandon, originalul Jerry.

Scenariu: Marti Noxon, Tom Holland
Regie: Craig Gillespie
Cu: Anton Yelchin, Colin Farrell, Toni Collette, David Tennant, Imogen Poots, Christopher Mintz-Plasse

Jane Eyre (2011)

2011-09-07T14:06:00.001+03:00

A treia ecranizare dupa cea din 1943 cu Joan Fontaine si Orson Welles si cea din 1996 cu Charlotte Gainsbourg si William Hurt pe care mi-e dat sa o vad si totusi cea care mi-a placut cel mai mult. Inteligenta si subtilitatea dialogului, interpretarile prestante si amplificarea misticitatii legaturii printr-o usoara exagerare supranaturala dau acestei versiuni un farmec aparte si ma fac sa o plasez deasupra celorlalte doua mult mai axate pe fapte si realitati evidente.

Regie: Cary Fukunaga
Scenariu: Charlotte Brontë (roman), Moira Buffini

Cu: Mia Wasikowska, Michael Fassbender, Judi Dench, Jamie Bell, Sally Hawkins, Holliday Grainger, Simon McBurney

Pleasantville (1998)

2011-07-19T01:08:00.000+03:00

Doi gemeni, complet diferiti, sunt blocati printr-un accident voit in lumea imaginara a unui sitcom american alb-negru.

Minunata parabola cu chip de basm modern. Sute de ani de istorie a intolerantei, naturii umane si a luptei pentru libertate sunt concentrate in actiunea unui mic sitcom tipic anii '50 ce prinde viata intr-un orasel complet izolat si inconstient de limitarea lui. Incepe ca o comedie cu adolescenti, te prinde in mreje prin caricatura, continua ca revolutie artistica eliberatoare, te intriga prin elemente tipic Orwell-iene, te implineste printr-un deznodamant anuntat si te invata lectia acceptarii si evolutiei prin ironia neputintei.

Regie: Gary Ross
Scenariu: Gary Ross
Cu: Tobey Maguire, Reese Witherspoon, Joan Allen, Jeff Daniels, William H. Macy, Marley Shelton

Silk (2007)

2011-04-09T11:23:00.000+03:00

Un tanar proaspat casatorit alege drumul matasurilor pentru a scapa de povara serviciului militar impus de familie.

Film poetic pana la ultima picatura, fie prin interactiunea personajelor, plasarea istorica sau frantura de civilizatie japoneza - mereu sursa de fascinatie si mister pentru lumea occidentala - ce ne este strecurata cu zgarcenie. Cu un ritm lenes, ni se ilustreaza deconstructia tuturor miturilor romantice si reabilitarea lor totodata. Pe o intriga provocata de ideea noului ce creeaza confuzii sentimentale si cu un final devastator prin simplitatea lui, povestea ne demonstreaza ca nimic nu e sigur, nimic nu e vesnic si totusi e, ca pierderea reinstaureaza siguranta.

Regie: François Girard
Scenariu: Alessandro Baricco (roman), François Girard(scenariu)
Cu: Michael Pitt, Keira Knightley, Alfred Molina, Sei Ashina

Spy Game (2001)

2011-04-03T11:08:00.000+03:00

Cel mai subtil film al lui Tony Scott. Mai putine explozii si mai multe lovituri din umbra. Nu l-am mai vazut facand asa ceva si nici nu m-as fi asteptat sa-i iasa atat de bine. A adus in prim plan doua icon-uri adesea comparate ca stil, popularitate si charisma, fara a-i face sa intre intr-o competitie inutila. In prim plan il vedem pe un Robert Redford ca in zilele de glorie, furand scena oricui se incumeta sa o imparta cu el, intr-un rol de maestru, mentor, subtil si zgomotos in acelasi timp, care lasa foarte istet loc indoielilor si convingerilor contradictorii. Intr-un al doilea plan, totusi cu nimic mai prejos, i se da prilejul lui Brad Pitt sa faca iar dovada de talentul sau, de puterea de a nu fi starul, intr-un rol mult mai uman, vulnerabil si impulsiv.

Regie: Tony Scott
Scenariu: Michael Frost Beckner, David Arata
Cu: Robert Redford, Brad Pitt, Catherine McCormack, Stephen Dillane

Black Swan (2010)

2011-03-13T15:56:00.001+02:00

Film despre sacrificiul Eu-lui in numele artei, numai pe jumatate reusit, Black Swan face uz de prea multe tehnici care se bat ca in cap pentru ilustrarea bataliei interioare a zbuciumatei balerine. Folosirea efectelor speciale pare cumva in acest context o cale usoara, o scurtatura pentru evidentierea subtilului, parca o insulta la adresa jocului actritei principale. Altfel spus, productia este dusa in spate de uimitoarea Natalie, a carui prestatie impresioneaza in special in prima jumatate a filmului, cand ne este prezentata intr-un stadiu mult mai subtil si delicat decat pe masura ce intriga si pulsul se antreneaza. Cumva insa, inca avem parte de o oarecare confuzie din constructia transformarii psihice. Ni se prezinta ba cadrul in care a fost crescuta Nina, ba presiunea exercitata de catre toti cei implicati activ in cariera ei, lasand astfel ba impresia ca ea nu si-a format individualitatea din cauza cresterii si sacrificiul e de fapt eliberare ba impresia ca este doar o renuntare la eul inocent in numele interpretarii perfecte si a duplicitatii.

Pe langa interpreta principala am putut avea cateva suprize placute in alegerea lui Mila Kunis in rolul rivalei, a unicei Barbara Hershey in rolul mamei, dar si de o alegere neinspirata a lui Vincent Cassel intr-un rol ce devine total neverosimil in interpretarea lui , o premiera pentru repertoriul acestuia. Nu de evitat complet, dar nici nu a atins/va atinge asteptarile mult trambitate.

Regie: Darren Aronofsky
Scenariu: Mark Heyman, Andres Heinz, John J. McLaughlin
Cu: Natalie Portman, Mila Kunis, Vincent Cassel, Barbara Hershey, Winona Ryder, Sebastian Stan

The Tourist (2010)

2011-03-08T22:23:00.002+02:00

Complet plat si fara sare si piper, filmul arata ca nu este de ajuns sa aduci doua vedete prea ridicate in slavi (nu ca nu ar merita, dar se invata sa fie apreciate fara sa depuna nici un efort) in istoria recenta, fara pic de chimie in asocierea lor, sa pui de o intriga gaurita, intr-un decor ce prin vechimea si popularitatea sa cantareste greu in masurarea cliseelor, si sa te astepti sa iti rezulte un nou "How To Steal a Million". Nu e sarcina usoara si cei implicati ar face bine sa isi aminteasca de ce si-au ales bransa asta. Cel mai merituos din intreg ansamblul s-a dovedit Paul Bettany, care desi intr-un rol in penumbra, arata ca stie sa pretuiasca minimul de teren de desfasurare alocat. De evitat!

Regie: Florian Henckel von Donnersmarck
Scenariu: Florian Henckel von Donnersmarck, Christopher McQuarrie
Cu: Johnny Depp, Angelina Jolie, Paul Bettany, Timothy Dalton, Rufus Sewell

The Fall (2006)

2011-03-05T14:00:00.002+02:00

Sa privesti cu ochi de copil durerile adultilor si sa incerci sa ii alini fortandu-i sa intre in lumea personajelor fantastice ale copilariei este o tehnica aproape imposibila de redare a dramei in conceptia generala. S-a mai incercat, dar intr-un mod complet diferit, unde imaginatia era doar atat, o lume imaginara, pretext de refugiu cand realitatea nu mai poate fi inghitita, element ironic in fata cruzimii sortii, pe cand aici este o reflexie completa a realitatii, unde adultii rataciti in ea ajung atat sa isi infrunte imaginea bruta, cruda cat si sa isi regaseasca eul inocent demult crezut pierdut pe care copilul inca este capabil sa il recunoasca oricat de adanc ar fi ascuns. Copilul nu iarta maturand sub covor greselile celorlalti, ci iarta acceptandu-le pe teren deschis si tanjind dupa esenta de bunatate si inocenta ce inca se regaseste in acestia.

Nu am vazut de foarte mult timp un film care sa ma fi atins atat de mult, si care sa suprinda atat de bine nevinovatia copilariei si durerea maturizarii in acelasi timp. Micuta Catinca Untaru este complet adorabila si sincera in interpretarea sa, interpretare pur si simplu nemaivazuta pentru varsta ei, si toti ceilalti actori o urmeaza aproape palind in arta lor, cu totii formand totusi un ansamblu absolut perfect, perfect pana si in stangaciile sale.

Regie:Tarsem Singh
Scenariu: Dan Gilroy, Nico Soultanakis,Tarsem Singh (ca Tarsem) & Valeri Petrov (scenariu 'Yo Ho Ho' din 1981) (ca Valery Petrov)
Cu: Catinca Untaru, Justine Waddell, Lee Pace

Watching The Detectives (2007)

2010-12-06T20:43:00.000+02:00

Nu m-am mai entuziasmat de multisor la un film, dar comedioara asta a fost mult prea adorabila pentru a trece nementionata.

In roluri care nu prea se potrivesc cu CV-ul niciunuia dintre protagonisti, acestia dau dovada de o versatilitate nebanuita chiar si in domeniul pe nedrept considerat usuratic al comediei romantice. Cillian Murphy, in rolul unui cinefil inrait, mereu nemultumit de realitatea inconjuratoare si dezamagit de lipsa de suspans si scantei din aceasta (yours truly se recunoaste cu usurinta), si Lucy Liu - o zglobie fara nici o ramasita de O-ren Ishii, mereu pusa pe sotii si imprevizibila, fac o echipa un pic iesita din tipare care nu ar dezgheta inima chiar oricui, dar a atins-o pe a mea, prin usurinta si dragalasenia cu care par sa faca fata la niste probleme de relatii reale, de altfel de nementionat in banalitatea lor.

Regie: Paul Soter
Scenariu: Paul Soter
Cu: Cillian Murphy, Lucy Liu

In The Mouth Of Madness (1995)

2010-10-17T14:00:00.001+03:00

O capodopera marca John Carpenter rusinos de tarziu descoperita, in care celebrul autor face uz excesiv de specificul grotesc pentru a prezenta suparator de realist si bine facut efectele asupra mintii umane ale jocurilor cu limita dintre fictiune si realitate, ale rasturnarii tuturor punctelor de sprijin indispensabile impresiei de control si dovedeste fragilitatea impresiei de stabilitate. Totodata, el prezinta in mod voit exagerat consecintele fanatismului in ideea oricarei credinte si pericolul de a fi invaluit de ireal in cazul in care ramai singurul convins de inexistenta lui. Intrigant pana la ultima secventa.

Regia: John Carpenter
Scenariu: Michael De Luca
Cu: Sam Neill, Jürgen Prochnow, Charlton Heston, David Warner, Julie Carmen

High on music

2010-10-03T12:52:00.000+03:00

Poate sa spuna oricine orice despre Twilight pe buna dreptate, dar cu soundtrack-ul scapa usor de orice competitie

Brooklyn's Finest (2009)

2010-08-26T14:21:00.000+03:00

Drama puternica si apasatoare, dusa remarcabil in spate de o serie de actori de renume care dau tot ce au mai bun in frunte cu un Ethan Hawke complet transfigurat, care reuseste sa fie ceea ce ar fi trebuit sa fie Crash cu sase ani in urma, desi aici avem un univers mult mai restrans, axat doar pe zona politie/criminalitate. Trei oameni dau viata la trei caractere si tipologii complet diferite aratand nevoia incercarii de a aduce o schimbare si totodata futilitatea de uneori a aceluiasi gest.

Regie: Antoine Fuqua
Scenariu: Michael C. Martin

Cu: Ethan Hawke, Richard Gere, Don Cheadle, Wesley Snipes, Ellen Barkin, Will Patton, Vincent D'Onofrio, Lili Taylor

Salt (2010)

2010-08-25T12:57:00.003+03:00

Film curat, entertaining, dar care nu prea iese din zona safe cu nimic iesit in evidenta, in afara de o scena de executie excelent ... executata. In rest e oarecum banal desi in nici un caz la fel de banal cum te astepti in primele 10 minute. Angelina isi duce cu succes rolul in spate, banalul nefiind defel vina ei, rol incarcat totusi cu o oarecare neverosimilitate care nu a insotit-o in partituri mai vechi cum ar fi cea din Wanted.

Regia: Phillip Noyce
Scenariul: Kurt Wimmer
Cu: Angelina Jolie, Liev Schreiber, Chiwetel Ejiofor

High on music

2010-07-11T14:27:00.002+03:00

golden times

Thirst (2009)

2010-06-27T15:09:00.001+03:00

Maestrul socantului socheaza din nou intr-o cu totul altfel interpretare a subiectului foarte popular in ultima vreme si anume vampirismul, ca ilustrare a naturii umane, a nevoii universale de contact uman, a desei intalnite cedari catre compromis in fata alegerii dintre drum cu obstacole si singuratate cu urmare sub forma de renuntare la propriile nevoi si vise, dar si evidentiere a nevoii acute de pastrare a unui nucleu care sa conserve ceea ce formeaza identitatea individului.

Cu o echipa excelenta formata din actori foarte firesti, Ok-bin Kim perfecta in rolul alintatei si imprevizibilei Tae-ju care nu-si refuza nici un capriciu fie el cat de juvenil, dupa o viata de dorinte reprimate, precum si Kang-ho Song in rolul tacutului si neexperimentatului preot care da in sfarsit de gustul vietii, laolalta cu o coloana sonora incredibila, aproape un al 3-lea personaj, Chan-wook Park face iarasi dovada de masura infinita a talentului sau de a alege contexte neasteptate pentru a scoate in relief realitati triste si ascunse ale sufletului uman.

Regie: Chan-wook Park
Scenariu: Seo-Gyeong Jeong, Chan-wook Park(scenariu),Émile Zola(inspiratie dupa cartea "Thérèse Raquin")

Cu:Kang-ho Song, Ok-bin Kim

High on music

2010-05-15T12:07:00.001+03:00

Robin Hood (2010)

2010-05-14T01:50:00.001+03:00

Asteptat cu sufletul la gura, regele neincoronat al filmelor epice, istorice - Ridley Scott - a scos la lumina si ultima sa opera. Reprizele de batalie au ramas la fel de maiestuoase si studiate cum regizorul ne-a obisnuit, dezvaluind scene si cadre largi si impresionante care intaresc impresia ca au fost create de mana unui adevarat artist plastic. El nu reia povestea clasica, deja ecranizata de nenumarate ori, ci incearca aici sa ne ofere povestea devenirii legendei, impletind fictiune cu fapte istorice. In mare, filmul pastreaza un aer cuminte, cam prea cuminte, lipsit de indrazneala de altadata sau de urmele sumbre, inlocuite acum de un ton usor vesel si serios deopotriva, contribuind la o impresie generala de lenes si taraganat, si cumva descentralizat, exceptie facand desigur scenele de actiune cand ritmul este restaurat la un nivel apreciabil. Astfel, cum regizorul este un cunoscut adept al importantei detaliilor, si un virtuoz al meticulozitatii, productia se face cu siguranta un candidat la lista filmelor ce se imbunatatesc cu fiecare vizionare, cu descoperiri de lucruri omise de atentie la experientele precedente, cum se intampla cu oricare film marca Ridley Scott.

Regie: Ridley Scott
Scenariu: Brian Helgeland (scenariu); Brian Helgeland, Ethan Reiff, Cyrus Voris (povestire)
Cu: Russell Crowe, Cate Blanchett, Max Von Sydow, William Hurt, Mark Strong, Danny Huston

Iron Man 2 (2010)

2010-05-08T23:27:00.000+03:00

Un film comercial - sequel - ca la carte, dar in nici un caz de duzina, in care s-a pus accent pe ce a atras in prima parte si nu a fost de ajuns de prezent incat sa ridice stacheta pentru intregul ansamblu, si anume personalitatea narcisista si electrica a lui Tony Stark. Pus pentru a doua oara sub bagheta lui Jon Favreau, i-a dat acestuia ocazia sa se axeze pe ce cunoaste mai bine, si anume tonul comic si sarcastic, cu putin ajutor se pare de la un Justin Theroux intrat temporar intr-un con de penumbra cu titlul de scenarist. Regizorul a fost destul de istet incat sa-si lase "subordonatii" la cheremul propriilor sclipiri creatoare, si astfel suntem martori la un Robert Downey Jr care se simte liber si se manifesta testand limitele acceptarii de catre public a egocentricului simpatic, reusind sa nu ii anuleze elasticitatea. Poate pentru fanii actiunii pure, dialogul abundent a picat foarte prost, si s-a simtit o oarecare lipsa a unui nucleu generator de adrenalina, iar momentele anticipate de actiune se terminau dezumflate inainte de a incepe. Acest lucru il pot percepe, dar recunosc ca nu m-a deranjat nici o clipa , filmul fiind antrenant pana la ultima secventa.

Regia: Jon Favreau
Scenariul: Justin Theroux (scenariu), Stan Lee, Don Heck, Larry Lieber, Jack Kirby (Marvel comic book)
Cu: Robert Downey Jr., Don Cheadle, Scarlett Johansson, Gwyneth Paltrow, Sam Rockwell, Mickey Rourke, Samuel L. Jackson, Jon Favreau

The Lovely Bones (2009)

2010-04-29T16:30:00.004+03:00

Inca o serie de asteptari dezamagite. Asteptari care in prima jumatate de ora de film inca mai stateau in picioare. Peter Jackson a reusit sa ma impresioneze numai atunci cand efectele vizuale nu erau in meniu, restul cazurilor aratandu-mi-l ca pe un copil caruia ii place sa picteze in culori, dar caruia nu are nimeni inima sa ii marturiseasca ca nu se pricepe. E un film inegal, care intr-o oarecare masura incearca sa urmeze ideea din Pan's Labyrinth, dar fara a reusi metafora de acolo sau de a recrea un univers care sa provoace macar intr-o foarte mica masura fascinatia aceluia. Ii pot recunoaste totusi meritul in cateva din amanuntele ce nu au necesitat artificialitate computerizata. Un exemplu ar fi impresia initiala de alegere a unui subiect tragic, ascuns sub o cochilie de amuzament si ironie subtila, alegerea distributiei, sau transfigurarea de-obicei-simpaticului Stanley Tucci intr-un om cu o aparenta banala, gesturi mecanice si lipsite de substrat dar niste ochi care reusesc sa exprime cele mai incremenitoare ganduri si placeri ascunse.

Regie: Peter Jackson
Scenariu:Fran Walsh, Philippa Boyens, Peter Jackson (scenariu), Alice Sebold(roman)
Cu: Saoirse Ronan, Stanley Tucci, Mark Wahlberg, Rachel Weisz, Susan Sarandon

High on music

2010-04-17T12:50:00.002+03:00

Feel good song:

The Soloist (2009)

2010-04-14T22:00:00.000+03:00

Experienta de trait fara prejudecati. Eu una ma asteptasem la o reluare a pasilor lui Jamie Foxx catre Oscarul pentru Ray, si am fost surprinsa de o altfel de

productie. Te invata sa simti muzica, te invata sa apreciezi viata si micile ei bucurii, si relatiile interumane, si intareste credinta in diamante neslefuite.

Aparentele ar putea da impresia concentrarii atentiei asupra personajului .. muzical, introvertit si inadaptat al lui Foxx, dar este o greseala, deoarece filmul este dus in spate in egala masura de hiperactivul lui Robert Downey Jr., fara de care constientizarea trairilor si a semnificatiei aprecierii treptate de catre cei din jur a primului nu ar fi posibila. El este cel care este transformat de experienta, sau mai degraba trezit, constient si daramat totodata de adevarurile descoperite rand pe rand, de nesiguranta unei situatii nemaitraite, unica prin sentimentul permament de paradox, de nelamurire , datorat lipsei de granita intre alb si negru, liniste si furie. El este cel care descopera nedreptatea, simte neputinta si lipsa de interes a semenilor, si facilitatea cu care o situatie ce necesita interventie prezinta interes abia dupa luarea sub aripa de catre un element popular si urmarit ca eveniment hip.

Iar muzica e ... divina.

Regia: Joe Wright
Scenariul: Susannah Grant (scenariu), Steve Lopez (carte)
Cu: Jamie Foxx, Robert Downey Jr, Catherine Keener

High on music

2010-04-13T08:08:00.000+03:00

Sub bagheta lui Wong Kar-Wai

High on music

2010-04-05T11:23:00.001+03:00

Din zilele de glorie ale celor de la Pulp

My Blueberry Nights (2007)

2010-03-28T23:27:00.001+03:00

Film sensibil despre redescoperirea sinelui si amanarea pasilor potriviti pentru momentul potrivit. Eroina, jucata in mod surprinzator de o delicata Norah Jones cum probabil este si in viata reala, traieste o drama care o transforma intr-un amestec de confuzie, durere, obsesie si frustrare, moment total nepotrivit pentru un pas decisiv in viata ei. Acest lucru declanseaza o calatorie de cunoastere si fuga de himere in acelasi timp, care o face victima, martora si invatacel a catorva diferite tipuri de oameni ce incearca sa isi lase amprenta in ce cred ei lut moale, dandu-i tot felul de lectii de viata contradictorii care o ajuta sa isi regaseasca vechea inocenta, principiile si increderea in oameni tocmai prin rezistenta si scepticismul in fata acestora. Departe de a fi printre cele mai bune filme ale lui Wong Kar-Wai, e primul sau international, prin urmare un experiment, dar caruia reuseste sa-i imprime totusi tusa sa sensibila si melancolica, facandu-l un film dulce si placut de urmarit.

Regia: Wong Kar Wai
Scenariul: Wong Kar Wai, Lawrence Block dupa o poveste de Wong Kar Wai
Cu: Norah Jones, Jude Law, Rachel Weisz, David Strathairn, Natalie Portman

High on music

2010-03-22T19:37:00.003+02:00

Alice In Wonderland (2010)

2010-03-19T22:44:00.003+02:00

Multe, prea multe asteptari. Multe pe care le-am si pomenit pana acum. Dar... they fail to deliver. Prima ar fi Alice in Wonderland.

Filmele lui Tim Burton vor insemna mereu ceva special pentru mine, cu stangaciile si farmecul lor gothic si dulce si amestecul nevinovatului printre pericolele amenintatoare ale supranaturalului generator de fiori si mai ales ale naturii umane. Dar undeva in drumul asta spre mult asteptata recunoastere s-a intamplat ceva, s-a pierdut ceva, la o prima vedere s-a pierdut autenticul si insufletirea. Poate pe introvertitul Tim l-a speriat atentia brusca si si-a pierdut marea putere de exprimare prin imagini si miscare. Poate s-a conformat prea mult. Poate a recurs la prea multe efecte speciale. Unde e stangacia? Nu am vazut decat ceva pigulit la milimetru, foarte plastic si impresionant vizual, dar tot ce insemna un film Tim Burton nu am regasit. Ah. Si the Red Queen...extrem de nereusita, oricat de mult mi-ar place Helena Bonham-Carter. Regina umilului Alice pentru tv din 1999 era net superioara (bine, era si vorba de Miranda Richardson). So, sadly, inca declar ca astept sa regasesc aceeasi reactie la un film viitor. I still have faith.

Regia: Tim Burton
Scenariul: Linda Woolverton (scenariu), Lewis Carroll (carte)
Cu:Mia Wasikowska, Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Anne Hathaway, Crispin Glover, Stephen Fry, Alan Rickman, Timothy Spall

Daybreakers (2009)

2010-03-19T22:41:00.004+02:00

A doua asteptare de data asta cu un grad extrem de nemultumire si dezamagire plictisita a fost Daybreakers, care promitea multe, si mai ales prin distributie. Dar sa zic ca i-a lipsit sufletul ar fi prea putin. Nici nu am ce declara mult. E prost. Prost gandit (nu la ideea de scenariu ma refer caci sigur se putea stoarce un Blade wannabe din el), prost scris, actiune inceata si cu efect soporific, efecte speciale care lasa de dorit, momente sangeroase prost coregrafiate si fara nici un rost sau logica, ce mai, singurul atu e prezenta unui Ethan Hawke care pare sa fi revenit la viata. De evitat cu cele mai calduroase incurajari.

Regia: Michael Spierig, Peter Spierig
Scenariul: Michael Spierig, Peter Spierig

Cu: Ethan Hawke, Willem Defoe, Sam Neill

High on music

2010-03-03T10:20:00.000+02:00

dreamy

Shutter Island (2010)

2010-03-01T03:21:00.001+02:00

Turnura total neasteptata a atentiei unui regizor care ne-a obisnuit cu un anume gen cinematografic, sau cu obsesia pentru anumite paturi sociale si tipologii, cu foarte putine exceptii care intaresc regula (cum ar fi The Age Of Innocence, o la fel de suprinzatoare alegere la vremea ei). Desi prin originea personajului principal nu se indeparteaza intr-atat de stilul sau, derularea este complet la antipod, permitand o privire interna a psihicului personajului, lucru complet inabordabil pana acum in toate realizarile sale, cand privitorul era bombardat in general numai cu fapte si actiuni si manifestari vizibile cu foarte usoare si subtile intentii subiective de influenta, ramanand la latitudinea acestuia alegerea oricarei directii de interpretare. Poate tocmai de asta trebuie sa-i fie iertata usoara stangacie cu care manevreaza elementele din acest gen total nou pentru el, sugestia pe viu de psihic derutat, confuzie adanca, neincredere si paranoia. De departe de a fi un esec, filmul impresioneaza, atat prin poveste cat si prin realizare si as spune epicul imaginii, dar totusi Scorsese parca cel mai mult uimeste in bogatia de fapte intretaiata cu subtilitati ale trairilor interioare. A true gem!

Regie: Martin Scorsese
Scenariu: Laeta Kalogridis (adaptare), Dennis Lehane (roman)
Cu: Leopnardo DiCaprio, Mark Ruffalo, Ben Kingsley, Max Von Sydow, Michelle Williams, Emily Mortimer, Patricia Clarkson, Elias Koteas, Jackie Earle Haley, John Carroll Lynch

High on music

2010-03-01T02:51:00.000+02:00

nice surprise de la Rihanna (desi probabil contributia lui Justin Timberlake ca unul dintre cei 3 autori ai piesei nu cred ca a stricat) si a real nice change of pace

Stranger Than Fiction (2006)

2010-02-25T23:17:00.002+02:00

Daca ai afla ca cineva ti-a hotarat moartea, te-ai decide sa iti schimbi viata renuntand la rutina plictisitoare auto-impusa si auto-cauzatoare de nefericire si frustrare? Cu un raspuns evident, filmul exact pentru asta militeaza, subliniind intr-un mod induiosator si foarte original nevoia unei interventii pentru unii (toti?) oameni, care lasa viata sa treaca pe langa ei, renuntand la lucrurile care ii fac fericiti si la vise in schimbul unei inselatoare paturi de comoditate si lipsa de risc si pasiune. Totodata arata si goliciunea unui gest de a pune valoarea individului sub pretul asa-numitului the greater good sau mai degraba a unei valori universale, inanimate, dar care ar reprezenta un castig snob (aici parerile ar fi impartite, dar as asemui cu o situatie de genul povestii Anei mesterului Manole) pentru generatiile viitoare si pentru umanitate, tot mai plina de sine de-a lungul timpului si foarte "uituca" cu sacrificiile treptate, asa-zisele rele necesare.

Nu sunt un fan Will Ferrell, ba chiar adesea prezenta lui intr-un cast ma face sa intorc spatele unor productii, si totusi in filmul acesta reuseste sa para natural, firesc, stangaci si demn de compasiune chiar si in monotonia personajului sau, atingand anumite corzi sensibile lucru de care nu il credeam in stare iar Emma Thompson reuseste sa portretizeze adorabil dar cumva incomplet o autoare pustnica plina de imaginatie.

Regie:Marc Forster
Scenariu:Zach Helm
Cu:Will Ferrell, Emma Thompson, Maggie Gyllenhaal, Dustin Hoffman

High on music

2010-02-24T10:38:00.001+02:00

Some things will never fade...

High on music

2010-02-22T15:25:00.005+02:00

Courtesy of Mr David Lynch

Adventureland (2009)

2010-02-21T12:22:00.000+02:00

Un film sensibil, amuzant si haotic cu si despre un adolescent extrem de inadaptat si foarte in contrast cu peisajul inconjurator care da nas in nas de alti inadaptati, nemultumiti, copii mari si inconstienti, care refuza sau nu au posibilitatea de a merge mai departe. De la unii invata despre greutati si blocaje emotionale, despre imposibilitatea de a te abtine de la greseli, pe altii ii invata despre toleranta si a doua sansa, despre ipocrizie si dublu standard. Foarte bine jucat de toti cei implicati si cu personaje extrem de colorate si interesante. Unmissable!

Regie:Greg Mottola
Scenariu:Greg Mottola

Cu: Jesse Eisenberg, Kristen Stewart, Martin Starr, Ryan Reynolds, Bill Hader, Margarita Levieva

High on music

2010-02-20T23:17:00.003+02:00

High on music

2010-02-06T20:15:00.000+02:00

Some other feel good music

Vezi mai multe video din Muzica

Coco avant Chanel (2009)

2010-02-05T01:01:00.000+02:00

Un film lipsit de spectaculos, sincer si simplu care prezinta devenirea marii personalitati ce avea sa se faca cunoscuta mai tarziu sub numele de Coco Chanel. Audrey Tautou este minunata, portretizand la perfectie stilul taios, serios, migala, franchetea si sfiosenia episodica a unei tinere si incercate Coco. Se incearca o semi-biografie, nu prea incarcata de upgrade-uri fictive, fidela personajului real, prin care se transmite ideea de unicitate, atat a unei personalitati cat si intr-un mod mai general a unor diferite tipuri de Graal ce se merita cautate in viata, ideea de nonconformism si de putere de a sustine si exprima principiile si ideile proprii si de a trai sincer conform acestora.

Regizor: Anne Fontaine
Scenariu: Edmonde Charles-Roux (carte); Anne Fontaine, Camille Fontaine(adaptare)
Cu: Audrey Tautou, Benoît Poelvoorde, Alessandro Nivola, Marie Gillain

High on Muse

2010-01-22T21:00:00.003+02:00

The Fourth Kind (2009)

2010-01-22T00:22:00.001+02:00

Stilul inceput cu The Blair Witch Project, continuat cu supra-apreciatul Paranormal Activity, sufera aici o schimbare inedita prin combinarea filmarii regizate cu inregistrarile omoloage "reale", lucru de la inceput avertizat de actrita Mila Jovovich, pentru a obtine un film stil documentar/reconstituire de un impact urias care te tintuie pe scaun cu ochii cascati. Eu una asa m-am simtit, desi am si citit multe pareri nemultumite pe care nu prea mi le explic, cu toate ca imi dau seama ca pe multi poate ar plictisi ori prin subiect ori prin stagnarea aparenta din unele momente . Ceea ce initial poate are tendinte de exasperare a spectatorului, si anume chiar acele scene combinate reconstituire versus inregistrare reala, reprezinta in acelasi timp elementele care reusesc intarirea socului si a fiorilor si accentuarea veridicului prin armele cheie ale sugestiei si impresiei liberului arbitru, trairi intetite mai ales in lipsa vreunor prejudecati cauzate de accesul la informatii pre-vizionare, motiv pentru care nici nu precizez in vreun fel care este subiectul abordat.

Regia: Olatunde Osunsanmi
Scenariul: Olatunde Osunsanmi (scenariu), Olatunde Osunsanmi si Terry Robbins (nuvela)
Cu: Milla Jovovich, Will Patton, Elias Koteas, Hakeem Kae-Kazim

Mad Men (2007-?)

2010-01-21T18:57:00.000+02:00

Am pomenit la un moment dat lista lunga de seriale pe care le urmaresc. Dintre acestea face parte si Mad Men. Este un serial despre lumea afacerilor in advertising de la inceputul anilor '60. Actiunea se invarte in jurul unei agentii de publicitate populate de o serie de personaje ca scoase din cutie, toate suferinde de un jemanfichism studiat cu diferite forme de manifestare, de la nelipsitul fumat mai mult sau mai putin elegant, replici witty, sau rautati frumos impachetate. Caracteristica este indreptatirea aparenta a tuturor de a judeca pe cei din jur, in conditiile in care nimeni nu e perfect, nimeni nu e fara viciu decat cei apasati de blestemul stereotipurilor sau cei limitati si fara imaginatie. Desi cu vieti destramate si drame personale permanent amenintate de lipsa de sinceritate si egouri supradimensionate intr-o lume superficiala, plastica si inselatoare, totusi in promovarea acesteia prin munca lor cu totii exceleaza. Cu o critica fina si subtila la realitatea actuala, productia arata ca inteligenta nu e totul, frumusetea nu e totul, aparentele nu sunt totul, fara a evidentia ce e important, ci limitandu-se doar la a demonstra dupa ce himere este gresit sa alergi. Un adevarat deliciu, si pentru ochi, si pentru minte.

High on music

2010-01-18T09:59:00.003+02:00

The Men Who Stare At Goats (2009)

2010-01-17T14:31:00.001+02:00

Dupa multe luni de asteptare, in sfarsit a ajuns si in mainile mele, si dezamagita in nici un caz nu se poate spune ca am fost. Au adunat cativa din actorii mei preferati pentru a pune la cale o satira excelenta in ironia ei si mesajul transmis, geniala in coregrafia momentelor de umor sec si fresh prin presararea de cateva momente de ratiune, critica si indoiala la adresa subiectului. Ewan McGregor e adorabil intr-un rol de semi-ratat naiv care brusc se hotaraste ca vrea sa participe la schimbarea lumii, Jeff Bridges este generator de melancolie si zambete ca un militar new age pacifist ce vrea sa revolutioneze lumea razboiului, iar George Clooney e mai in forma ca niciodata ca un Don Quijote fara al sau Sancho Panza intarit de credinta intr-un ideal si increderea in puterea sa.

Regia: Grant Heslov
Scenariul: Peter Straughan (scenariu), Jon Ronson (carte)
Cu: George Clooney, Ewan McGregor, Jeff Bridges, Kevin Spacey, Stephen Lang, Robert Patrick

Whiteout (2009)

2010-01-13T04:47:00.003+02:00

Thriller politist aproape de duzina, cu un cadru neobisnuit si bine pus in evidenta cum e continentul inghetat. In ciuda genului si a crimelor, este un film relaxant, eficient ca si o comedie romantica bine plasata temporal. Un regal pentru fanii Kate Beckinsale, dar o dezamagire pentru cei care asteapta un suspans intens si constant sau o constructie alambicata a la Agatha Christie.

Regia: Dominic Sena
Scenariul: Jon Hoeber, Erich Hoeber, Chad Hayes, Carey Hayes (scenariu) si Greg Rucka, Steve Lieber (graphic novel)
Cu: Kate Beckinsale, Gabriel Macht, Tom Skerritt

Ravenous (1999)

2010-01-12T14:36:00.000+02:00

Un film despre canibalism in timpul razboiului mexicano-american.

Atat stiam si asta m-a tinut departe ceva timp si probabil pe multi alti posibili amatori. Etichetat tostusi ca film horror, intr-un ton usor umoristic sau caricaturist, prezinta cateva caractere militare tipice unite intr-o poveste sangeroasa despre alegerea dintre bine si rau, etic si imoral, in lupta pentru supravietuire si intaietate, si nevoia de camaraderie chiar si la ultimele semne de umanitate, printr-o echipa de actori excelent aleasa in frunte cu Robert Carlyle si Guy Pearce.

Regia: Antonia Bird
Scenariul: Ted Griffin
Cu: Guy Pearce, Robert Carlyle, Jeffrey Jones, Jeremy Davies, David Arquette

Happy New Year!

2009-12-31T15:35:00.000+02:00

The Invention of Lying (2009)

2009-12-30T13:29:00.003+02:00

Ricky Gervais isi pune iar geniul britanic in miscare.

O satira inteligenta la adresa importantei adaptarii, ajustarii adevarului in viata umana, in cultura, istorie si obiceiuri, arta si expresivitate. Pe de o parte arata goliciunea si futilitatea vietii umane in lipsa minciunii si in prezenta trairii si perceperii ad literam si pe de alta parte arata riscul experimentarii cu situatii lipsite de sinceritate in cazul exagerarii cu folosirea imaginatiei. Transmite un mesaj puternic nu prin enumerare de situatii benefice sau dezavantajoase din viata noastra curenta ci tocmai le contureaza prin absenta intr-o lume vida, rationala si practica. Si reuseste asta printr-un umor subtil si inteligent, un pic negru din cand in cand la care a convins sa adere o mana de figuri celebre ca Edward Norton, Philip Seymour-Hoffman, Jason Bateman, Tina Fey si multi multi altii.

Regia: Ricky Gervais, Matthew Robinson
Scenariul: Ricky Gervais, Matthew Robinson
Cu: Ricky Gervais, Jennifer Garner, Jonah Hill, Jeffrey Tambor, Louis C.K., Rob Lowe

Bound (1996)

2009-12-29T15:55:00.004+02:00

M-am trezit gandindu-ma de vreo 3 ori la The Matrix in timpul vizionarii pana sa fac legatura mai mult decat evidenta prin fratii Wachowsky si asta s-a intamplat datorita unor miscari abile de camera care sunt cu siguranta baza stilului de filmare continuat in Matrix, impresie familiara care m-a cuprins de mai multe ori de-a lungul filmului, precum si prezenta lui Joe Pantoliano.

Succesul avut la o prima incercare cu un film indie probabil e sursa increderii financiare care a pus baza a ceea ce avea sa fie The Matrix mai tarziu.

Filmul de fata este un noir cu gansteri minimalist reusit, dupa o reteta cu elemente noi si neasteptate dar cu siguranta eficient si de efect. Tonul lasciv este nelipsit, desi intr-o directie mai putin intalnita pana acum, dar nu mai putin atragator, iar castul este extrem de bine ales cu o Jennifer Tilly care straluceste in tiparul care a lansat-o si care reprezinta modul in care prefer sa imi amintesc de ea, si cu o Gina Gershon rebela si masculina, subtila si furioasa. Nice one.

Regia: Andy Wachowski, Lana Wachowski
Scenariul: Andy Wachowski, Lana Wachowski
Cu: Jennifer Tilly, Gina Gershon, Joe Pantoliano, John P. Ryan, Christopher Meloni

Brittany Murphy (1977-2009)

2009-12-20T23:22:00.000+02:00

O veste soc, la numai 32 de ani, Brittany Murphy a incetat din viata. O actrita minunata care inca mai avea multe de aratat. Un mic omagiu unde o putem vedea intr-unul din rolurile ei memorabile in Girl, Interrupted.

2012 (2009)

2009-12-18T14:23:00.000+02:00

Filmele de genul acesta sunt unul din motivele pentru care lumea ajunge sa priveasca cinematografia, in special cea americana, ca pe ceva superficial, comercial, avid de profituri uriase si reclame costisitoare, facand ca cele cateva elemente de laudat de aceeasi nationalitate sa treaca neobservate, blamate sau aruncate la cos pe nedrept. Spre deosebire de alte productii care tot pe comercial se bazeaza dar mai depun si putin efort pentru o poveste cu un talc mai mult sau mai putin cliseic, cu umor inteligent strecurat, sau adrenalina foarte bine ... coregrafiata, aici nu vad nimic de laudat. Il aduc pe John Cusack bazandu-se pe sentimentul unanim ca e un tip simpatic, dar nu-i dau mare lucru de facut, ii dau un rol de nebun profetic lui Woody Harrelson dar il ravasesc prea repede, si mai adauga din cand in cand niscaiva replici umoristice obosite si gata ai un film. Rusine! Pentru ceva de laudat tot in tonul fatalist de sfarsit al lumii, dar cu ceva mai multa profunzime si arta, recomand din suflet un subapreciat - Deep Impact.

Regia: Roland Emmerich
Scenariul: Roland Emmerich, Harald Kloser
Cu: John Cusack, Amanda Peet, Chiwetel Ejiofor, Thandie Newton, Oliver Platt, Woody Harrelson, Danny Glover

High on music

2009-12-18T13:52:00.002+02:00

Deeply personal...

High on music

2009-12-13T16:10:00.001+02:00

Sunday the 13th...

High on music

2009-12-12T17:40:00.000+02:00

Can't get this out of my head...

High on music

2009-12-12T14:15:00.002+02:00

The Box (2009)

2009-12-10T14:24:00.001+02:00

O experienta unica intr-adevar. Si ce mai pot spune, e ca pare sa fie ceva propriu regizorului desi nu am mai vazut decat un singur alt film de-al sau si anume Donnie Darko, dar asta spune de ajuns. Pe langa nedumerirea ce iti tine companie pana spre sfarsitul filmului, tonul deprimant si fatalist, inca de la primele cadre devine evidenta incercarea reusita zic eu nu numai de a recrea atmosfera care caracteriza lumea anilor '70 ci si de a simula un film realizat atunci, lucru observabil in orice, de la lumini, muzica teatrala, accentele de culoare bej, imaginea un pic cetoasa . Acest lucru este si ceea ce reuseste sa distraga de la un inceput desfasurat cam lenes. In rest tema se concentreaza in jurul naturii umane, si a liniei extrem de subtire intre bine si rau. Exista un judecator obiectiv care ajunge sa aprecieze ceea ce initial a condamnat, sub influenta unei ideii contradictorii ce incepe sa se contureze inclusiv in constiinta sa ce nu accepta abatere si anume ca orice om care a gresit poate ajunge sa dovedeasca un caracter admirabil si empatic si care merita a doua sansa . Exista cuplul de ... judecati, destul de reprezentativi pentru o mare parte din populatia umana, care desi au un sistem de considerente morale destul de strict, sub actiunea nevoilor si dorintelor personale, aleg varianta gresita sub pretextul temporar ca e doar o joaca, gluma si se poate actiona spontan doar de nerabdare si curiozitate.

Regia: Richard Kelly
Scenariul: Richard Kelly(adaptare), Richard Matheson (nuvela "Button, Button")
Cu: Cameron Diaz, James Marsden, Frank Langella

In Her Shoes (2005)

2009-12-09T14:12:00.001+02:00

Nu m-as grabi sa-l numesc un chick flick, dar trebuie sa recunosc ca nu prea prezinta vreun element de interes pentru posibilii privitori masculini (poate doar prezenta lui Cameron), asa ca desi duce lipsa de clasicele clisee ale unui astfel de film, tot prin zona aia se invarte. Trei actrite minunate s-au intalnit aici pentru a face dovada de ceea ce se pricep ele cel mai bine. Cameron Diaz e atragatoare, zapacita, iresponsabila si incurca-lume, Toni Collette e cu capul pe umeri, interiorizata, realista si suferinda, iar Shirley MacLaine e bataioasa, atotstiutoare si datatoare de lectii de maturitate si responsabilitate. Stiu stiu, suna boring si a tear-jerker, dar povestea e minunat prezentata si suprinzatoare si de ce nu chiar originala, prezentand prin tipuri diferite de femei probleme adevarate, realitati dureroase si realitati imbucuratoare.

Nice one.

Regia: Curtis Hanson
Scenariul: Susannah Grant (scenariu), Jennifer Weiner (roman)
Cu: Cameron Diaz, Toni Collette, Shirley MacLaine, Mark Feuerstein

Law Abiding Citizen (2009)

2009-12-07T12:01:00.003+02:00

Razbunare impotriva unui sistem corupt. Iar. Aduce totusi speranta in putina inovatie in ceea ce priveste strategia razbunatorului, din moment ce de la primele semne de coloana cerebrala, face totul spectaculos si cu sange rece. Cam ciudat contrastul dintre acceptarea mai mult sau mai putin tacuta de la inceput a unui asa-zis strateg asasin al guvernului si tenacitatea cu care ii ataca apoi 10 ani mai tarziu pe toti cei implicati in procesul de usurare e vietii vinovatilor. Ceva nu se leaga. Dar thriller-ul ramane thriller si suspansul e veritabil. Poate finalul cam anuleaza istetimea si misterul construite pana la acel moment, lasand parca un gust amar si de cerc incomplet. Personajul lui Jamie Foxx pot spune ca e destul de credibil si constant ca un novice ambitios la inceputul actiunii si un castigat cu mici urme de remuscari negate 10 ani mai tarziu pe cand inegalitatea personajului lui Gerard Butler nu e vina lui ci a scenariului.

Regia: F. Gary Gray
Scenariul: Kurt Wimmer
Cu: Gerard Butler, Jamie Foxx, Colm Meaney, Bruce McGill, Leslie Bibb, Regina Hall

High on music

2009-12-07T11:37:00.004+02:00

Julie & Julia (2009)

2009-12-06T13:25:00.002+02:00

Cu siguranta nu pentru toata lumea, dar un deliciu pentru gurmanzi, amatori bucatari, sau fanii lui Meryl Streep, si de ce nu ai lui Julia Child (se pare ca pentru SUA a reprezentat o adevarata piatra de hotar in evolutia culturii gastronomice, fapt ce o prezinta drept un nume foarte cunoscut - lucru de netagaduit mai ales atunci cand cei de la Saturday Night Live iti dedica un sketch).

Eu una am putut sa ma bucur de el din suflet. Nu numai ca mi s-a facut o pofta nebuna de orice specialitate gatita cu unt sau peste, dar totodata mi s-au sters (temporar) din memorie toate episoadele nefericite care constituie arhiva incercarilor mele esuate de a finaliza un proiect in bucatarie, ca urmare a entuziasmului meu instant cum ca posibilitatea ca eu sa fiu o adevarata eroina intr-ale gatitului chiar ar fi credibila. Nimic mai fals (am ars destule oale numai incercand sa fac ceai).

Lasand lucrurile astea la o parte pe care sunt sigura ca nu toti privitorii le-ar simti, filmul este so and so. Meryl Streep desigur ca este epica, poate un pic prea epica, desi transfigurarea este completa si cu atat mai uimitoare. Ei i s-a alaturat un Stanley Tucci discret si adorabil. Dar in ceea ce priveste povestea fanului obsedat de idolul sau, nu pot sa declar ca sunt pe deplin convinsa, sau poate pur si simplu privirea evenimentelor celor doua personaje din epoci diferite in paralel nu a fost chiar exact ceea ce as fi asteptat si gustat. Sincer , as fi preferat ca totul sa se concentreze pe povestea marelui nume in ale gastronomiei. Povestea secundara era de fapt poate necesara pentru toti acei privitori care s-ar putea identifica cu greselile, frustrarile, entuziasmul aparut din cand in cand ale personajului vizat, dar asta greseste tocmai prin prestabilirea unei audiente tinta destul de reduse. Si totodata lipsa acestei paralele ar anula tocmai importanta cartii care a inspirat filmul si titlul foarte potrivit. Deci concluzia ramane ca povestea a doua nu a fost convingator construita.

Regia: Nora Ephron
Scenariul: Nora Ephron(scenariu), Julie Powell(carte "Julie & Julia"), Julia Child(carte "My Life in France"), Alex Prud'homme(carte "My Life in France")
Cu: Meryl Streep, Amy Adams, Stanley Tucci,Chris Messina

State Of Play (2009)

2009-12-03T00:49:00.003+02:00

Investigatie jurnalistica in traditia lui All the President's Men si The Pelican Brief creata dupa modelul unui serial britanic. Cu munca de detaliu si intrigi

incurcate dar maiestreste imbinate, filmul este stralucit pana spre final, cand spulbera tot farmecul castigat pana la acel punct ca pe un castel de carti de joc printr-un twist nu doar surprinzator dar neplacut si anost si care anuleaza toata constructia alambicata a teoriilor la a care am fost partasi. Elementul subiectiv adaugat pionului investigator (lucru nu intru totul nemaintalnit pana acum, desi niciodata la asa mare intensitate) aducea ceva nou si cu placere si curiozitate primit, cu o vaga asteptare a simtului vindicativ pentru privitor, dar totodata a fost si sursa dezamagirii finale, si a catorva plot holes ce probabil mult mai frumos puteau fi umplute. Totusi in mare, macar pentru prima parte a sa, merita vazut. Si oricum niciodata nu imi refuz un film cu Russell Crowe. Si thumbs up pentru Helen Mirren. Iar!

Regia: Kevin Macdonald
Scenariul: Matthew Michael Carnahan, Tony Gilroy, Billy Ray(adaptare), Paul Abbott (seria tv)
Cu: Russell Crowe, Ben Affleck, Rachel McAdams, Helen Mirren, Robin Wright Penn, Jason Bateman, Jeff Daniels

High on music

2009-11-29T14:10:00.002+02:00

Blindness (2008)

2009-11-28T14:41:00.004+02:00

Drama cu efecte dureroase bazata pe o carte celebra pe care nu am citit-o. Avand in vedere ca am auzit pareri impartite cum ca filmul nu a reusit sa ilustreze intru totul ce a incercat cartea sa transmita, pot sa declar sincera ca nu vreau sa o citesc. Nu ca nu ma astept sa fie intr-adevar valoroasa, ci pentru ca am indoieli ca as suporta nivelul de frustrare si sentimentul de nedreptate cu care as fi cu siguranta bombardata avand in vedere ce m-a facut filmul sa simt. De ce? Pentru ca prezinta lumea si felul in care ar fi transformata in contextul unei aparente epidemii de orbire ... alba. Si ce se intampla? Scoate la suprafata intensificat instinctul de supravietuire, nu mai exista scuza pentru nimic, nu mai exista demnitate, violenta e putere recunoscuta, lipsa de scrupule, viclenia, rautatea si mercantilismul sunt ridicate la rangul de calitati si avantaje. Oamenii se calca in picioare, devin animale. Fanatismul religios devine un refugiu pentru cei care nu se convertesc la credinta "fiecare pentru el". Chiorul nu e imparat in tara orbilor, ci e un paria, indepartat si privit cu suspiciune si de cei apropiati, totodata fiind elementul cel mai chinuit si pus la incercari, un Atlas sub o greutate covarsitoare pe umerii aparent firavi, si totusi singura speranta in pastrarea umanitatii unui grup restrans, care ajunge sa-si priveasca propria orbire ca pe o izbavire. Ce e mai dureros e ca prezentarea realista si naturala a lui Fernando Meirelles care nu inceteaza sa ma uimeasca, laolalta cu cele cateva interpretari puternice in frunte cu cea a lui Julianne Moore, m-a convins cu desavarsire de veridicitatea unei asemenea simulari, fara a reusi decat in foarte mica masura sa restaureze ceva din speranta prin putinele momente de bucurie amara cum ar fi frumoasa scena a baii sub apa ploii.

Regia:Fernando Meirelles
Scenariul: José Saramago (roman), Don McKellar (adaptare)
Cu: Julianne Moore, Mark Ruffalo, Danny Glover, Gael García Bernal, Alice Braga

High on music

2009-11-27T12:08:00.000+02:00

Surrogates (2009) si Gamer (2009)

2009-11-26T01:01:00.003+02:00

Surrogates (2009) - actiune SF intr-un viitor putin probabil, dar exagerat tocmai pentru a evidentia pericolul utilizarii in exces a mijloacelor de socializare online prezente in realitatea curenta. Actiune si dinamism mediocre, paradoxal pentru un film cu Bruce Willis, dar vizual este bine realizat amintind putin intr-un ton oarecum amuzant de atmosfera creata in Barbie Girl al lui Aqua, probabil aceasta fiind influenta a faptului ca este inca un film bazat pe un graphic novel.

Tot ce pot sa spun e ca dupa atatia ani, prezenta lui Bruce Willis in lista de cast inca ma face sa urmaresc un film, indiferent de eventualele turnoff-uri usor de depistat dinainte.

Regia: Jonathan Mostow
Scenariul: Michael Ferris si John D. Brancato(scenariu);Robert Venditti si Brett Weldele (graphic novel)
Cu:Bruce Willis, Radha Mitchell, Rosamund Pike

Gamer (2009) - cu o idee care pana la un anume punct pare sa se suprapuna cu cea a filmului mai sus amintit, reuseste sa se distinga de acesta printr-o actiune mult mai exploziva si violenta exagerata care pe alocuri aminteste de Crank dar fara inteligenta subtila a aceluia (da am spus inteligenta subtila vorbind de Crank!), dar tocmai pentru ca aici se urmareste mai degraba influenta jocurilor violente sau doar de simulare a societatii in viata de zi cu zi, si tentatia puterii si a dorintei de manipulare cauzate de acestea. Gerard Butler e... Gerard Butler, dar aici impresionanta este prestatia lui Michael C. Hall, care in sfarsit patrunde in lumea profiturilor uriase, dupa ce realitatea TV a cucerit-o de ceva timp.

Regia:Mark Neveldine, Brian Taylor
Scenariul:Mark Neveldine, Brian Taylor
Cu: Gerard Butler, Michael C. Hall, Amber Valletta, Kyra Sedgwick, Alison Lohman

High on music

2009-11-25T13:29:00.000+02:00

A doua melodie de la Koop care imi place foarte mult, doar ca intr-o nota mult mai vesela. Makes you feel Christmas coming!

La gramada...

2009-11-20T16:15:00.002+02:00

Max Payne (2008)

Nu-s familiarizata cu jocul, dar cu siguranta filmul asta nu a satisfacut nici cea mai mica parte din fanii sai. Cu toate mijloacele, tehnice si legate de distributie necesare la dispozitie (cu mici defecte de casting scuzabile, deoarece nu reprezinta cauza principala a esecului - ma refer aici la Mila Kunis care aici nu stiu ce a patit dar e cam teapana, si la atribuirea unui rol prea mic lui Olga Kurylenko, in cazul in care este foarte clar ca acea chimie ecran-spectator ar avea mult mai mult de castigat de pe urma exploatarii ei), dar cu un scenariu prost, intrigi ridicole, scene de actiune cu efect soporific, filmul nu se ridica nici la inaltimea atinsa de un alt esec - Hitman.

Pandorum (2009)

Film SF cu elemente de horror, thriller psihologic &Co. Nu dupa o idee rea, cu un cast destul de reusit, filmul esueaza tocmai pentru ca incearca sa se concentreze pe prea multe fire de desfasurare. Ai si clacarea psihica cu efecte catastrofice, si pierderea memoriei pe perioada nedeterminata cu toata confuzia de la sine inteleasa, ai si alergatura specifica prezentei unei specii cu intentii medievale, ai si stressul propriei specii cu tendinte canibale.

Spread(2009)

Povestea unui tipar. Prezentat jumatate de film destul de realist si foarte bine realizat, cu toate problemele sociale si frustrarile feministe actuale, greseste in a doua jumatate pentru a ceda tentatiei de a transforma filmul intr-un happy end pentru spectator prin efectul de bumerang fatalist care tortureaza personajul, fortandu-l sa ajunga la resemnare si cainta, cu lectia invatata si mai matur. Si asa ajung sa-mi fie mila de personaj si sa am un gust amar si sa nu ma pot bucura deloc de foaia intoarsa. Si mie nici macar nu-mi place Ashton Kutcher. Oricum, e cel mai bun film al lui de la Dude, Where's My Car? incoace.

Feast 2 - Sloppy Seconds, Feast 3 - Happy Finish (2008/2009)

Sunt cele 2 sequel-uri de la primul Feast, si cum sunt foarte apropiat realizate si ca timp real si ca timp film si ca valoare, merita prezentate impreuna.

Imprumuta efectele speciale din primul, imprumuta gore-ul si-l face extrem, imprumuta sarcasmul si-l transforma in sadism, imprumuta umorul inteligent si uita de el transformandu-l in umor sec, zgarcit prezent si acesta oricum, si ce iese? O pierdere de vreme. Nu tu actiune entuziasta, nu tu suprize neasteptate, nu tu inovatie de orice fel, nu tu rasturnari de situatie care te fac sa sari in scaun.

Fast & Furious(2009)

Boring. Boring au fost si celelalte, cu exceptia catorva elemente din primul. Dar cu siguranta nu merita vreun sequel. Aduce toata distributia din primul, dar o omoara pe Michelle Rodriguez(?!), ii impaca total neplauzibil pe Paul Walker si Jordana Brewster, si ii ofera un rol inexpresiv si mecanic (iar?!) lui Vin Diesel.

Trick r Treat (2008)

Patru povesti originale de Halloween se intretaie intr-una cu un rezultat delicios. Pentru fanii genului un adevarat festin cu distributie familiara, cu twisturi suprinzatoare, cu imagine impresionanta, si cu nici macar o secunda de plictiseala .

Zombieland (2009)

Comedie/actiune semi-parodica a genului zombie-horror. Inegal si mult mai putin exploziv decat era de asteptat, ofera totusi cateva suprize foarte placute, cum ar fi momentul Bill Murray. Delicios! Pentru amatori totusi recomand Doghouse.

Cronos (1993)

2009-11-16T01:15:00.001+02:00

Subtil si atmosferic, filmul arata ca si cu un buget foarte redus, un regizor maestru poate muta munti. Fiind printre primele productii ale mexicanului Guilermo del Toro, prima in care se foloseste si limba engleza, este totodata si prilej pentru prima colaborare a sa cu Ron Perlman, actorul sau fetis. Cu o intriga construita in jurul ideii obtinerii nemuririi, obsesie a alchimistilor de mii de ani, del Toro, autor si al scenariului, construieste o poveste impresionanta, simpla ca actiune, complicata prin simbolistica si alcatuirea cadrului conform acesteia, imprumutand de asemenea si cateva elemente ale mitologiei vampirice, evitand cu succes totusi a-si transforma opera intr-un alt exemplu de film cu vampiri. Astfel, se poate observa o diferentiere clara intre atmosfera calda, plina de muzica, viata si culoare, care se distinge de la primele cadre ale caminului si intregului mediu in care se invarte personajul reprezentant al tipului binevoitor, care ajunge pe calea gresita nevinovat si inconstient, actionand impulsiv si nebanuitor si intre atmosfera rece, intunecata, tacuta si pustie din casa magnatului bolnav, obsedat de zeci de ani de prelungirea vietii sale goale. De asemenea, fetita, o veritabila Scufita Rosie, tacuta si muta precum justitia este oarba, serveste drept arbitru al evenimentelor, prezenta in toate scenele cheie, martor pasiv atunci cand lucrurile se desfasoara firesc, actionand subtil si neasteptat cand contextul o cere. Impresionant!

Regia si scenariul: Guillermo del Toro
Cu: Federico Luppi, Ron Perlman, Claudio Brook, Margarita Isabel, Tamara Shanath

Star Trek (2009)

2009-11-14T19:28:00.002+02:00

Nu sunt un Trekie, dar imi amintesc foarte bine cum inainte de a fi inventati Mulder si Scully, si dupa ce Twin Peaks era o amintire de demult, aveam program fix duminica la emisiunea despre stiintifico fantastic la care nu-mi mai amintesc ce se vorbea dar stiu cu siguranta ca se termina cu cate un episod din mult asteptatul serial cult Star Trek.

Ei bine, filmul de fata nu urmareste acel fir narativ persistent in memorie prin imaginea capitanului Picard si a androidului Data ci mai degraba pe cel al predecesorului sau de vreo 2 generatii inainte, in frunte cu William Shatner - capitanul Kirk si Leonard Nimoy -Spock. Zic mai degraba pentru ca scenaristul creeaza o paralela ingenioasa la actiunea foarte bine cunoscuta de fanii aceluia, oferind o desfasurare alternativa a evenimentelor, pentru a face posibila prospetimea si putina controversa si pentru a evita redundanta, care ar fi satisfacut probabil adevaratii Trekies, dar ar fi ingreunat atractia si multumirea oricui in afara acestui cerc restrans. Astfel, filmul multumeste pe toata lumea, este foarte dinamic, original si fresh, cu efecte speciale aduse la zi, si intrigi rationale si explicabile, cu o distributie tanara, foarte bine aleasa si care mai ales in contextul naratiunii alterate imbraca perfect straiele echipei binecunoscute, nelasand loc pentru protest sau dezamagire.

Regia:J.J. Abrams
Scenariul:Roberto Orci ,Alex Kurtzman
Cu: Chris Pine ,Zachary Quinto, Eric Bana, Bruce Greenwood, Karl Urban, Simon Pegg, Ben Cross, Zoe Saldana, Winona Ryder

Son Of Rambow (2007)

2009-11-13T19:03:00.001+02:00

Film foarte potrivit pentru copii si nu numai, deoarece transmite un mesaj contagios in naivitatea si sinceritatea lui prin legatura stransa de prietenie ce se creeaza intre doi copii mai mult sau mai putin atipici, fiecare cu un mod propriu de exprimare ca o consecinta directa a problemelor personale din viata de familie si cercul de apropiati. Fiecare priviti ca niste copii-problema de cei care nu au destula rabdare si intelepciune pentru a vedea dincolo de aparente, cei doi sunt o fresca vie a ce ar trebui sa reprezinte in viata noastra arta in special aici cinematografia , visarea, speranta, si toate deschiderile de posibilitati insuflate de libertatea imaginatiei si a gandirii. Cu o poveste in care abunda imaginatia mai sus mentionata, sustinuta fervent de calitatea impresionanta a imaginii si a regiei, cu o reprezentare extrem de fidela a atmosferei anilor '80, o distributie foarte talentata, mult foarte mult umor precum si mici drame picurate pe ici pe colo, filmul atinge si cele mai reci suflete.

Regia:Garth Jennings
Scenariul:Garth Jennings
Cu:Bill Milner, Will Poulter, Ed Westwick, Jules Sitruk

High on music

2009-11-11T23:29:00.000+02:00

When drowning on dry land...

High on music

2009-11-10T10:33:00.000+02:00

The brilliant Bat For Lashes does it again! Ne demonstreaza inca o data ca isi merita cu varf si indesat incadrarea in grupul urmaselor lui Kate Bush si Tori Amos, cu piesa asta poate chiar mai mult decat cu oricare alta din cele doua albume ale ei (aminteste aici mai ales de o Tori a lui Boys for Pele). Enjoy!

Wall Of Shame

2009-11-09T16:22:00.001+02:00

Vad filme multe. Din toate genurile, foarte des. Dar am tendinta sa prezint, laud, critic cu destul de putine exceptii doar filme un pic mai dark, twisted, psihologice, cu crime, thrills, horror etc sau pur si simplu clasice. Dar nu doar datorita vreunei preferinte de-ale mele, ci si pentru ca par printre putinele la care se mai depune efort, se cauta profunzime, care se evidentieaza prin originalitate, atentie pentru detalii, studii minutioase ale decorurilor, costumelor, muzicii, alegeri extrem de atente ale distributiei si intregii echipe. Ca dovada, iata o serie de filme din alt gen care m-au "incantat" in ultimul timp. A nu se considera totusi egalitate intre ele.

The House Bunny (2008) - film al carui singur atu este evidentierea talentului lui Anna Faris pentru comedie, lucru de netagaduit deja de mult timp; filmul este gol si fara rost si daca nu ar fi intalnit cuvantul Playboy de atatea ori, as avea mari indoieli ca a fost destinat vizionarii de catre adulti, so... de evitat.

Ghosts Of Girlfriends Past (2009) - cu o distributie bogata si impresionanta, merita vazut doar daca esti fan Matthew McConaughey sau Jennifer Garner; ca film este previzibil, fara prea mult umor, sau atat cat e e cam superficial, si se vrea o lectie pentru cei care trec pasager prin viata, dornici doar de distractie si abateri fara consecinte pe termen lung - right... s-a mai facut, se stie, era inutil.

Confessions Of A shopaholic (2009) - chick flick cat se poate de evident, inegal, imperfect, cu umor foarte usor, si fara batai de cap, dar salvat cat de cat de actrita adorabila din rolul principal, convietuitoarea din real-life a lui Sacha Baron Cohen a.k.a. Brüno, Borat sau Ali G, si anume roscata mignona Isla Fisher, si de aparitia surpriza, mereu placuta a lui Hugh Dancy.

Dodgeball: A True Underdog Story (2004) - incerc sa gasesc ceva bun de spus - greu, foarte greu - nu pot sa ma leg decat de cele cateva cameo de la Lance Armstrong, Chuck Norris.. si altii sau cei cativa mereu prezenti guest stars ca Jason Bateman sau Hank Azaria sau tandemul dusmanos intre personajul lui Ben Stiller si al lui Christine Taylor - cuplu casatorit de ceva ani buni in viata reala. In rest filmul plictiseste si..atat.

Zack And Miri Make A Porno (2008) - titlul si regizorul (Kevin Smith) promiteau foarte mult, dar nu se tin nici pe jumatate de cuvant; cu momente stupide, cu momente fara rost, cu umor superficial si grosolan, filmul are totusi si niscaiva bile albe, cum ar fi alegerea celor doi interpreti principali, surse ale celor cateva momente bune ale filmului, precum si discursul foarte funny gay very friendly si nu numai a lui Justin Long, in fata "jumatatii" sale Brandon Routh - noul Superman.

The Brothers Bloom (2008)

2009-11-06T14:18:00.004+02:00

Adorabil! Nici nu e de mirare ca printre atatea comedii superficiale cu adevaruri urate si cereri in casatorie, o asemenea bijuterie a fost pe nedrept trecuta cu vederea. Asta e lumea in care traim. Oamenii nu mai au timp si rabdare si nici intelegere pentru subtil, umor fin, si adevarate performante actoricesti in comedie. Cu o echipa de actori unul si unul, si o poveste originala si cu un adevarat gust pentru aventura, cu un scenariu extrem de reusit, construit cu migala pana la ultimul detaliu, cu multa culoare si atmosfera aventuroasa, cu peisaje impresionante si locuri de pe glob de vis, filmul reuseste sa induca o stare euforica de dorinta de viata si noutate, de risc si de lipsa de rutina si cotidian, reabilitand speranta umanitatii in dragoste, o a doua sansa, prietenie, incredere si pofta de nou. Rachel Weisz e adorabila ca zanateca Penelope, Adrien Brody, slick as always si avem si trei aparitii supriza: una deghizata totusi de la Maximilian Schell si una de la Robbie Coltrane, precum si una de la revelatia din 2006 din Babel - Rinko Kikuchi - personificand o enigmatica, exploziva si iar tacuta japoneza passe-partout. Adorabil!

Si sa mai spui ca lucrurile nu se mai fac ca altadata.

Regia:Rian Johnson
Scenariul:Rian Johnson
Cu:Rachel Weisz, Adrien Brody, Mark Ruffalo, Rinko Kikuchi, Robbie Coltrane, Maximilian Schell

High on music

2009-11-05T14:40:00.001+02:00

Takes your breath away and does the breathing for you...

High on music

2009-11-04T14:30:00.001+02:00

dreamy...

The Brøken (2008)

2009-11-03T16:09:00.001+02:00

Thriller/horror psihologic de atmosfera. Foarte frumos mentinuta tensiunea si nedumerirea si curiozitatea frustranta pana la capat, cand ni se ofera ca rasplata un plot twist de mai mare dragul, reusit doar pe jumate din cauza neclaritatilor si intrebarilor ce inca stau in picioare. Traducere: se termina ca-n tren. Lena Headey e excelenta ca de obicei cu toata expresia ei incruntata trade-mark de acum; avem de-a face si cu o aparitie placuta a lui Richard Jenkins din pacate prea putin exploatata; in rest avem cateva personaje mai mult sau mai putin mecanice, desi cu siguranta asta se si dorea, filmul fiind dus in spate pur si simplu de atmosfera, una excelent personificata printr-o impresie generala de cosmar, cu pauze apasatoare de tacere, cu ganduri si idei doar pe jumatate formulate, cu intreruperi de logica si flashbacks.

Regia:Sean Ellis
Scenariul:Sean Ellis
Cu: Lena Headey, Richard Jenkins, Ulrich Thomsen,Michelle Duncan, Asier Newman, Melvil Poupaud

High on music

2009-11-03T15:46:00.000+02:00

Queen and princesses of pop.
Dovezi ca popularitatea lor mai mult sau mai putin suparatoare nu este intamplatoare deloc. Daca stirile scandaloase si controversele ajung inaintea dovezilor valorii lor artistice, atunci e doar rezultatul ignorantei.

Orphan (2009)

2009-10-30T01:25:00.002+02:00

Asteptandu-ma la inca un horror plictisitor pe tema The Omen&Co, m-am pus pe urmarit filmul acesta fara mari sperante in entertaimentul rezultat, si in loc m-am trezit cu un thriller tensionant de toata ziua, construit dupa reteta clasica si eficienta. E o productie care trece foarte usor de la ridicol la terifiant, folosindu-se si de usoare tente ironice si amuzante, si totodata un film extrem de serios in actiunea sa, cu o intriga foarte bine construita (lucru de fapt evident abia spre final) si cu o derulare naturala, in voia valurilor. In ciuda catorva elemente previzibile, si a altor scapari mai mult sau mai putin obisnuite, filmul intretine eficient tensiunea la foc mic, nelasand-o de fapt nici o clipa sa se stinga de tot, lucru totusi destul de evident intetit si de o distributie puternica dintre care se remarca de departe reprezentantii copii - Isabelle Fuhrman este impresionanta in rolul maleficei Esther, fara totusi a o eclipsa in totalitate pe micuta Aryana Engineer ca usor impresionabila surdo-muta Max.

Regie: Jaume Collet-Serra
Scenariu: David Johnson (scenariu), Alex Mace (povestire)
Cu: Vera Farmiga, Peter Sarsgaard, Isabelle Fuhrman, Aryana Engineer, CCH Pounder, Jimmy Bennett

High on music

2009-10-27T14:06:00.000+02:00

Old-style newbies! Enjoy!

High on music

2009-10-25T15:46:00.000+02:00

Remembering childhood heroes

Rosemary's Baby (1968)

2009-10-21T13:45:00.002+03:00

Inainte de a fi cunoscut pentru scandalurile si problemele din viata personala, Roman Polansky era recunoscut ca fiind parte din elita regizorilor talentati ai intregului cinema, filmul de fata fiind una din capodoperele sale recunoscute si apreciate. Un film dus in spate de o actrita mica, si nu ma refer aici decat la dimensiunile sale fizice, si de o echipa de actori secundari cu un joc extrem de natural (vezi mai ales actrita Ruth Gordon , rasplatita si cu un Oscar), si cu o simulare a unei vieti normale si banale atat de credibila ca te strange in spate. Au intr-adevar la dispozitie si un scenariu pe masura, in detaliu construit de regizor, cu mult dialog, cu banalitati atent studiate, cu replici ce imita la perfectie viata de zi cu zi, cu toate obiceiurile ei, cu lucrurile ei mici, obligatiile sociale, si alte datorii de common-sense, cu falsitatile de rigoare, si politetea gratuita. Completat cu o regie meticuloasa, care urmareste si reuseste sa surprinda nasterea si cresterea ororii excelentei Mia Farrow pe masura ce faptele se amesteca reale in mintea ei, si cu toate nedreptatile si injuriile care te fac sa te foiesti nervos pe scaun, filmul te face sa il urmaresti cu respiratia la gura, uitand de timpul obisnuit depasit cu mai mult de jumatate de ora, facandu-te absent la orice din jurul tau, tensiunea personajului devenind tensiunea ta, sentimentul de nedreptate devenind propria simtire si lupta.

Regia: Roman Polanski
Scenariul: Ira Levin (roman), Roman Polanski (adaptare)
Cu: Mia Farrow, John Cassavetes, Ruth Gordon, Sidney Blackmer, Maurice Evans

Dark Country (2009)

2009-10-20T02:47:00.002+03:00

Un efort de apreciat, desi un pic cam fortat, dar totusi laudabil chiar si sub forma de pastisa, avand in vedere ca este debutul regizoral al unui actor, care in acelasi timp indeplineste si rolul de interpret. Stiu ca titlul presupune prezenta intunericului aproape in totalitate, dar totusi nu cred ca intentia a fost ca intunericul sa acopere aproape orice gest, amanunt, actiune facand destul de dificila urmarirea, atentia si chiar usurand trecerea peste unele momente chipurile terifiante pentru ca...nu s-a putut observa scena. Dar asta strict legat de partea tehnica. In mare s-a incercat si partial reusit sa se creeze o atmosfera, confuzie si discontinuitate tipic lynchiana. Ce s-a adus nou a fost imaginea un pic artificializata, o creionare colorata a conturului elementelor in miscare, intr-un mod foarte interesant, amintind putin de stilul urmarit in filme ca Sin City, sau pur si simplu de stilul comic book, folosind un ton tipic filmelor noir atat prin muzica foarte bine potrivita, cat si prin excesul de monolog, o adevarata eticheta a genului, dand de la inceput sugestia unei lumi virtuale, a unui cosmar sau a luptelor inconstiente dintre toate faptele si confuziile din psihicul personajului. Intrebarile sunt multe, explicatiile posibile la fel, desi spre deosebire de cazul unui "cosmar" lynchian unele lucruri inca se bat cap in cap, sau pur si simplu potrivirea pieselor din puzzle nu e chiar atat de...neteda sa-i spunem.

Regia: Thomas Jane
Scenariul: Tab Murphy
Cu: Thomas Jane, Lauren German, Ron Perlman

Deadgirl (2008)

2009-10-18T11:54:00.001+03:00

O noua directie in ceea ce priveste filmele horror, in special cele cu zombie. Atat de noua, incat pana la un punct, povestea cu zombie pare din alt film si fara nici o legatura. Este de fapt o analiza a naturii umane, in cea mai actuala forma posibila. Continutul terifiant de data asta nu vine de la elementul clasic, mortul reinviat, si nici de la violentele crude, bestiale si fara gandire ale acestuia, ci de la actiunile gandite ale personajelor inca umane si constiente. Aflate intr-un punct al vietii cand impartirea si filtrarea pe categorii ca elemente sociale intr-o viitoare pozitionare in rotita ce se cheama societate inca nu a avut loc, dar constiente de limitarea posibilitatilor la care probabil vor avea acces, personajele profita de o ocazie de aparenta putere si control intr-un mic univers de ei creat, unde nu au limita la acte, imaginatie si manifestari fizice ale oricarui gand pervers. Imbatati de acest control, ei "uita" putin de limitele acestui univers, lasand sa se intersecteze elemente dintre cele doua lumi, cu efecte mai mult sau mai putin catastrofice, dintre care cel mai deranjant este coruperea personajului care reprezenta singura speranta in umanitate prezenta aici. Filmul nu contine vreun element extraordinar in ceea ce priveste regia sau jocul actorilor, desi este de remarcat jocul natural cu mici ticuri nervoase ale lui Shiloh Fernandez, dar intr-un context destul de natural reliefat si cu o atmosfera lenesa de liceu foarte bine intretinuta, filmul primeste o semnificativa bila alba pentru o poveste originala si neasteptata.

Regia: Marcel Sarmiento, Gadi Harel
Scenariul: Trent Haaga
Cu: Shiloh Fernandez, Noah Segan, Candice Accola, Eric Podnar

High on music

2009-10-17T11:10:00.001+03:00

Cele 2 videos sunt variante la aceeasi melodie. Nu ma pot hotari intre cele doua, probabil tind spre a 2-a.

High on music

2009-10-16T09:56:00.001+03:00

The Rebound (2009)

2009-10-13T12:33:00.003+03:00

Comedie romantica... Punct forte: Catherine Zeta-Jones. Minusuri:restul...

Film facut doar ca sa fie facut, din ala doar de umplutura. E plictisitor pana la cer, si siropos de ti se strapezesc dintii. Se vrea comedie, dar am ras doar de vreo doua ori, se vrea romantica, dar se ingroapa sub toate cliseele posibile cu pretextul ca vor sa arate ca ceea ce e acceptat de societate si foarte des intalnit si anume relatiile cu diferente mari de varsta (se stie in ce directie) este posibil si frumos si in cazul femeilor. Exista o singura faza care merita atentie in tot filmul, daca il vedeti o sa va dati seama care e, daca nu, nu are nici un haz sa incerc sa o descriu. Dar mai bine il evitati...

Regia: Bart Freundlich
Scenariul: Bart Freundlich
Cu: Catherine Zeta-Jones, Justin Bartha

High on music

2009-10-09T00:03:00.000+03:00

I'm mad at the world and the world is mad at me.

District 9 (2009)

2009-10-03T19:42:00.003+03:00

O surpriza extrema si originala, venita de te-miri-unde, ce prezinta un portret exploziv al caracterului uman din toate timpurile, intr-un context neasteptat ales si neasteptat reliefat, cu mici bucati de realitate din zilele noastre relevante mai ales cadrului african/sud-african. Avand ca intriga poposirea timp de 20 de ani a unei specii extraterestre cu statutul de refugiati, si victime ale mediului si intolerantei, laolalta cu obsesia mai mult decat actuala a oamenilor pentru dezvoltarea puterii de armament, si exploatarea tuturor resurselor disponibile, filmul prezinta, la inceput sub forma de documentar foarte realist construit povestea unui reprezentant uman, banal si aparent fara nimic extraordinar, care mai intai victima a intersectiei celor 2 specii precum si a obsesiei deja mentionate se intoarce impotriva celor pe care ii numea semeni, gasind sprijin si prietenie exact in mijlocul asa-zisilor ostili, obtinand sau mai degraba scotand la suprafata putere, curaj si vointa sub actiunea instinctului de supravietuire, momente ale productiei care amintesc din cand in cand de desfasurarea de evenimente dintr-un alt preferat al meu - The Fly. Efectele speciale sunt extrem de bine realizate, cu toate elementele oripilante extrem de realiste, si cu accent pe amanunte si miscare. Eat this, Transformers!

Regia:Neill Blomkamp
Scenariul:Neill Blomkamp, Terri Tatchell
Cu:Sharlto Copley, John Sumner
Tara: SUA, Noua Zeelanda
Limba: Engleza, Nyanja, Afrikaans

High on music

2009-09-29T21:51:00.000+03:00

My favorite band - Feeling good.
Because I don't, but it sounds soooo good.

Inglourious Basterds (2009)

2009-09-28T01:44:00.003+03:00

So dissapointed that I could cry...

Ma asteptam la controversa, la violenta gratuita but clever, la umor negru, sarcasm, personaje fascinante, memorabile, pe care le condamni si le admiri in ascuns, replici inteligente, dialog, foarte mult dialog, cu aparent calm si timeouturi impanzite cu acestea si multe multe. Nu zic ca au lipsit cu desavarsire dar nici nu au fost acolo. Prezenta lui Tarantino s-a facut simtita si recunoscuta doar in primul capitol, caruia nu am nimic sa-i reprosez, este curat si indiscutabil punctul culminant al artei sale in filmul acesta. Cate s-au scris despre filmul asta, cati au fost fascinati si l-au aclamat si ridicat in slavi. Chiar te face sa te intristezi. E o dovada a faptului ca foarte putini pot recunoaste si se pot bucura de genialitatea lui Tarantino. A devenit un standard, un tipar in care lumea il incadreaza pe el insusi, fara a mai sta sa judece incadrarea, care deja poate exista fara ajutorul creatorului, si fara efort in plus din partea acestuia. Orice film va scoate, are prestabilita o eticheta, si lumea abia daca va astepta sa-l vizioneze pentru a i-o atribui. Well, pentru a te putea bucura de creatii originale Tarantino, si pentru a-l putea impulsiona sa depuna efortul pentru a fi...el, atunci trebuie sa-ti calci pe inima si sa renunti la eticheta pregatita pentru a recunoaste cand acesta a cam dat gres. Nu e un film in intregime nereusit, are momentele sale, nelipsita ironie si umor, mai putin subtil aici, dar prezent, dar asta doar ma face sa ii pot recunoaste istetimea autorului, dar nu si genialitatea lui. Ah si de mentionat doua figuri care si-au facut simtita si de neuitat prezenta: Cristoph Waltz(Landa) si Melanie Laurent(Shosanna) plus Michael Fassbender (Hicox) care a ocupat prea putin timp pelicula.

Regia:Quentin Tarantino
Scenariul:Quentin Tarantino
Cu: Brad Pitt, Melanie Laurent, Christoph Waltz, Eli Roth, Diane Kruger, Michael Fassbender,Til Schweiger

High on music

2009-09-23T00:30:00.000+03:00

Funny People (2009)

2009-09-20T15:33:00.002+03:00

M-am dus la film asteptandu-ma la o comedie dementa marca Adam Sandler, asa cum ne-a obisnuit pe toti si asa cum nu prea a renuntat sa schimbe cu cateva grade macazul, decat in conditiile in care il schimba de tot, dand dovada de abilitatea de a juca niste roluri dramatice depline, si aproape complet lipsite de umor. In schimb a iesit un film mai matur, comedie in continuare, dar mult mai subtil, impregnat pe ici pe colo cu umorul gros trademark, dar printre dovezi graitoare de maturitate, seriozitatea realitatilor lumii in care traim, a relatiilor inter-umane, a slabiciunilor umane &co. Cu o distributie aproape in intregime de comedianti cu experienta, dintre care Seth Rogen m-a suprins cel mai mult, renuntand la carcasa lui grosolana si marlaneasca pentru a scoate la lumina un alt self al sau, sub aceeasi infatisare, dar care uimeste printr-o nevinovatie genuina, iar Leslie Mann ce sa mai zic, loveable as always (si ca sa fiu sincera, incercarea ei de a imita accentul australian, moment adaugat in trailer-ul care a circulat, a fost chiar si motivul pentru care m-am incapatanat sa vad acest film), cu una bucata actor "serios" care incearca putin umor in sobrietatea care il caracterizeaza, cu un rol ...natural, si accent veridic cu care foarte rar ne rasplateste. Overall un film reusit, care reuseste si sa te...atinga sentimentaliceste vorbind, dar si sa te faca sa razi copios din cand in cand. A must see!

Regia:Judd Apatow
Scenariul:Judd Apatow
Cu:Adam Sandler, Seth Rogen, Leslie Mann, Eric Bana, Jason Schwartzman, Jonah Hill

High on music

2009-09-19T13:20:00.000+03:00

Brilliant...